Primăria Timişoara şi Asociaţia Festivalul Baroc Timişoara organizează cea de-a cincea ediţie a Festivalulului Baroc, în perioada 08 – 23 octombrie 2016. Manifestarea se doreşte a fi un prilej de a conştientiza moştenirea culturală bogată pe care o are oraşul Timişoara şi de a readuce în atenţie ziua de 18 octombrie, declarată zi de importanţă locală. În 18 octombrie 1716, prinţul Eugeniu de Savoya, personalitate care a marcat un moment de răscruce în istoria Europei, elibera cetatea Timişoara după 164 de ani de stăpânire otomană.
18 octombrie 1716 reprezintă un moment de cotitură în istoria oraşului nostru, pe care îl aniversăm sub genericul „300 de ani de lumină pentru Timişoara”. După această dată, Timişoara cunoaşte o dezvoltare pe toate planurile, devenind un oraş al premierelor. Moştenirea habsburgică ne-a făcut să ne putem mândri cu faptul că am fost primii în diverse domenii. O dovedesc zecile de premiere şi inovaţii tehnologice, care au apărut în oraşul nostru de-a lungul istoriei şi care continuă şi în prezent.
În cadrul Festivalului Baroc vor avea loc o serie de evenimente, care vor evoca memoria prinţului Eugeniu de Savoya şi vor marca 300 de ani de lumină pentru Timişoara.
Program
8 octombrie – Muzeul de Artă
18.30 „Savoare Barocă” – serată dedicată lansării celei de-a V-a ediții a festivalului, cu participarea Incanto Quartetto. Vor acompania: Caius Hera (lăută) şi Claudiu Șola (bas). Scopul evenimentului este de a lansa programul concertelor vocal-simfonice planificate în cadrul Festivalului Baroc și de a serba figura marcantă a personalității care a schimbat cursul istoric al orașului Timișoara, Eugeniu de Savoya.
Intrarea se va face pe bază de invitaţie, care se poate obţine de la Asociaţia Festivalul Baroc Timişoara.
18 octombrie – Domul Romano – Catolic
20.00 „Timișoara 1716 – începuturile unui oraș european” – concert vocal-simfonic dedicat lui Eugeniu de Savoya. Conducerea muzicală: maestrul Walter Kindl. Soliști: Alina Todea, Maria Virginia Oniţă, Daniel Zah, Ovidiu Ciucuriţă, Lucian Oniţă. Evenimentul va fi completat de momente inedite pregătite de Capella Academica Timisiensis (concertmaestru Ioan Fernbach) și Corul de cameră al Filarmonicii Banatul (maestru de cor Iosif Todea). La orgă: Silviana Ana Cîrdu.
Intrarea este liberă.
20 octombrie – Filarmonica Banatul Timișoara
19.00 „L`Amore Innamorato” – concert extraordinar susținut de ansamblul de muzică veche L`Arpeggiata. Ansamblul este format din cei mai buni instrumentiști ai momentului, care aduc la viață muzica barocă și tradițională din întreaga lume. Conducerea muzicală: Christina Pluhar (teorbă). Încă din anul lansării, ansamblul L’Arpeggiata a avut parte de un succes răsunător, fiind invitat să participe la cele mai mari festivaluri din întreaga lume, precum: Printemps des Arts de Nantes, Festival de Sablé-sur-Sarthe, Brugge Musica Antica, Istanbul International Festival, Hong Kong Arts Festival, Tokyo Metropolitan Art Space şi New York Carnegie Hall. Ne vom lăsa vrăjiți de ariile rare compuse de Francesco Cavalli, faimos organist și compozitor de operă în Veneția secolului al XVII-lea, reinterpretate de ansamblul L’Arpeggiata. Invitat special: soprana Hana Blažíková.
Biletele de intrare la concert se obţin gratuit, de la casieria Filarmonicii Banatul Timişoara.
23 octombrie – Filarmonica Banatul Timișoara
19.00 „Le Roi Danse” – concert de muzică barocă susținut de Orchestra Română de Tineret, sub bagheta dirijorului Gabriel Bebeșelea, cu participarea extraordinară a sopranei Rodica Vică.
Lully, Rameau, Handel, Purcell sunt doar o parte din compozitorii ale căror lucrări geniale le vom auzi ieșind de sub bagheta tânărului dirijor Gabriel Bebeșelea, recunoscut ca fiind „unul din cei mai talentaţi dirijori români ai ultimelor decenii” (Jurnalul Festivalului George Enescu, 7 Septembrie 2011).
Concertul se bucură de participarea renumitei soprane Rodica Vică, deţinătoarea mai multor premii naţionale şi internaţionale.
Biletele de intrare la concert se obţin gratuit, de la casieria Filarmonicii Banatul Timişoara.
Pe toată durata Festivalului Baroc, între 8 – 23 octombrie, la Cărturești Mercy va avea loc expoziția „Eugenio von Savoy și Timișoara veche”. Stampele expuse vor reda o perioadă impresionantă din istoria locală, documentele fiind puse la dispoziţie de către Serviciul Judeţean Timiş al Arhivelor Naţionale.
300 de ani, de când „jugul de lemn” al dominației și asupririi turcești, când Timișoara și Banantul și TOT Partium-ul era PAȘALÂC turcesc, a fost SCHIMBAT cu „jugul greu DE FIER” al asupririi austriece!
Citiți BANATICA și aflați REPLICA memorabilă a unui țăran timișan care a fost întrebat de guvernatorul austriac, „de ce nu ne primiți cu pâine și sare ?” Iar Țăranul român, bănățean a spus pentru că „am schimbat în jug de lemn cu unul de fier”…!
Eugeniu de Savoya a început șirul EXPLOATĂRILOR crunte a BOGÎȚIILOR Banatului și al DEZNAȚIONALIZĂRII românilor!
Faptul că au fost făcute și modernizări în Timișoara, au fost făcute pentru ca să se bucure NOII STĂPÂNI, din plin de ele, și nu plebea populației majoritare românești!
Iar cei „lumina” adusă de Eugeniu de Savoya, i-a luminat pe nemți, unguri și alte etnii, iar românii au stat mai departe în ÎNTUNERICUL amărăciunii dominației stirpei lor de către alte neamuri…!
„Aniversăm 300 de ani de la eliberarea Timișoarei de prinţul Eugeniu de Savoya…”
.
Acest tiltu nu este unul nefericit, este o ineptie, poate chiar o ofensa adusa romanilor din Banat. Sunt doua posibile explicatii: prima, incultura generalizata si de mare adancime (normal, astazi oricine poate sa se joace de-a jurnalismul); a doua, exprimarea unei stari melancolice a vreunui Iosca sau vreun Laszlo ce semneaza conspirativ „Redactia” si care viseaza cu ochii deschisi (si mintea pe bigudiurile „autonomie de diferite feluri”i) la „vremurile bune” (cum i-a povestit lui ma-sa) in care stramosii lui erau privilegiati de zoaiele legislative revarsate dinspre Budapesta.
Dar exista si surse obiective care au scris despre situatia romanilor (si) din Ardeal si Banat. Asemenea surse sunt istoricul francez Elias Regnault („Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes”/”Istoria politica si sociala a Principatelor Danubiene”, 1860) si Karl Marx (manuscrise pastrate in Arhiva Marx-Engels a Institutului International de Istorie Sociala din Amsterdam).
Citate:
1. „[…] in secolele XII, XIII, XIV, lupte sangeroase intre unguri si romani. Acestia [romanii] au sprijinit invaziile turcesti, ceea ce a constituit una din cauzele principale care a permis turcilor sa puna stapanire pe Banatul Timisoarei. Drept rasplata, turcii [noii stapani] au restituit romanilor drepturile lor [de care au fost privati, anterior, de catre porcul maghiar]”;
2. discriminarea romanilor de catre unguri imbraca chiar forme grotesti: „Romanii sunt opriti sa poarte [indiferent daca isi permit sau nu] haine si pantaloni de postav, cizme, palarie mai scumpa de un florin [o moneda a vremii] si camasa de panza fina. Ei [romanii] erau numiti „plebea vagabonda”, desi formau doua treimi din populatie [in Ardeal; in Banat mai putin, cam doua cincimi, dar tot erau majoritari]”;
3. „In 1526 ungurii din Ungaria, pentru a se elibera de turci, se inchina Austriei […] Dupa legea maghiara – pana in 1848 – romanii din Transilvania […] erau considerati pe propriul lor pamant, „natiune tolerata”.”;
4. „Cu austriecii, jugul maghiar s-a lasat din nou greu asupra populatiei romanesti.”;
5. „Romanii din Transilvania, Banat si Bucovina numesc Moldo-Valahia si „tara” (patria)…”
Ca sa vezi de unde venea „lumina” pentru jurnalistul banatean care a scris articolul asta jenant… Acelasi tip de „lumina” precum cea care a venit mai tarziu, dupa al doilea razboi mondial, dinspre rusi.
cotco… cotco… cotcodac, anonimul geto-dac… cel mai tare din oglindă, mâncător frecvent de ghindă…
Băgiţă Vasile/Laszlo, ceea ce mănanci tu frecvent are doar culoarea ciocolatei, nu are, insă, şi gustul şi aroma ei. Dar tu te-ai obişnuit de mult timp cu asta, nu mai ai probleme… 🙂
(am refăcut și completat comentariul precedent, dacă doriți îl puteți șterge și lăsa doar pe aceste)
–––––––––––––––––––––––-
„OMAGIU” pentru „CE” și adus „CUI”, unui „eliberator”, sau „ÎNROBITOR” al Banatului!
Zillele aceste se sărbătoresc la Timișoara „300 de aniI de la „eliberarea” Timișoarei de către Eugeniu de SAVOYA”…
Nu! Nu se sărbătoresc, 300 de ani, de la o așa-zisă „eliberare”, ci de la momentul când Timișoara ȘI-A SCHIMBAT STĂPÂNII, ieșind de sub stăpânirea turcilor și intrând sub o ALTĂ „stăpânire”, și mai grea decât cea turcească și anume STĂPÂNIREA AUSTRIECILOR!
Se sărbătoresc „300 de Ani”, de când „jugul de lemn” al dominației și asupririi turcești, (pe vremea când Timișoara și Banantul și TOT „Partium-ul” era PAȘALÂC turcesc (cum tot „pașalâc” a fost și UNGARIA pentru foarte mult timp), a fost SCHIMBAT cu „jugul greu și DE FIER” al asupririi austriece!
Citiți colecția istorică „BANATICA” și aflați REPLICA memorabilă a unui țăran timișan care a fost întrebat de guvernatorul austriac, când a venit să-și ia în stăpânire noul „ținut” al Banatului: „De ce nu ne primiți și pe noi cu pâine și sare așa cum îi primeați pe turci ?” Iar Țăranul român, bănățean a răspuns: „Pentru că „am schimbat în jug de lemn cu unul de fier”…!
Eugeniu de Savoya a început „șirul” EXPLOATĂRILOR crunte a BOGĂȚIILOR Banatului (în special minereurile de fier și cupru și zăcămintele de sare ale Banatului) și al DEZNAȚIONALIZĂRII românilor!
Din ARDEAL austriecii au luat peste 800 DE TONE AUR, iar din BANAT au luat FIER, CUPRU și SARE cât au putut! Toate BOGĂȚIILE acestei PĂRȚI de PĂMÂNT Românesc, LUAU DRUMUL VIENEI!, așa cum AURUL DACIEI a luat drumul ROMEI!
Și precum Roma a trăit BINE în urma JEFUIRII Daciei, tot așa au trăit și Austriecii în urma JEFUIRII Bogățiilor Ardealului, Banatului și A TOATĂ TRANSILVANIA!
Faptul că pe timpul „GUVERNĂRII” lui Eugeniu de Savoya, în „provincia austriacă denumită BANAT”, au fost făcute și modernizări în Timișoara, au fost făcute pentru ca să se bucure „NOII STĂPÂNI” AUSTRIECI, de ele (din plin și pentru mult timp…) și nicidecum plebea populației majoritare ROMÂNEȘTI!
Iar așa-zisa „lumină” adusă de Eugeniu de Savoya, i-a luminat pe nemți, unguri și alte etnii, iar românii au stat mai departe în „ÎNTUNERICUL amărăciunii” dominației stirpei lor de către alte neamurI, AȘTEPTÂND FERICITA și MULT DORITA (DE VEACURI) CLIPĂ a ÎNTREGIRII neamului lor ROMÂNESC și a UNIRII pământului lor cu PĂMÎNTUL PATRIEI MAMĂ…!
Nu Eugeniu de SAVOYA a „eliberat” Banatul, ci ARMATA ROMÂNĂ care a luptat în Primul Război mondial, și chiar o parte din Trupele Franceze conduse de Gereralul Berthlot!
Momentul REAL, efectiv și concret al „ELIBERĂRII” Banatului nu îl constituie anul 1716, și nici PACEA DE LA PASAROWITZ, ci anul 1919, când Trupele Române au INTRAT în Timișoara și au INSTAURAT Administrația ROMÂNEASCĂ a Regatului României, UNIND Banatul cu RESTUL Trupului ȚĂRII ROMÂNILOR!