Proprietarii unor imobile din cartierul Cetate trăiesc, de câţiva ani, sub ameninţarea ridicării unei clădiri cu şase etaje în plină zonă de case, proiect imobiliar al unei companii multinaţionale cu sediul în SUA, care ar aduce grave perturbări în ceea ce priveşte gradul de iluminare a locuinţelor aflate în imediata vecinătate a construcţiei. Paradoxal, în ciuda protestelor locatarilor din zonă, acest proiect pare să fie susţinut de Primăria Timişoara, municipalitatea fiind de acord, la un moment dat, înainte ca secretarul Ioan Cojocari să se pensioneze, cu concesionarea unui teren în suprafaţă de 450 de metri pătraţi din domeniul public al oraşului, pentru ca americanii să-şi poată construi şi o parcare, absolut indispensabilă în tentativa de autorizare a construcţiei.

În condiţiile în care vecinii nu şi-au dat acordul pentru ridicarea acestei clădiri, reprezentanţii multinaţionalei i-au chemat în judecată pentru a-i obliga să semneze. În ciuda presiunilor constante venite din partea potenţialului constructor, nici vorba de acordul obligatoriu al vecinilor, în formă autentică, fără de care, legal, nu poate fi demarat nici un proiect imobiliar în România.

Proprietarii de case, chemaţi în judecată pentru a fi obligaţi să fie de acord cu ridicarea blocului

„Sunt proprietarul tabular al imobilului de pe strada Mircea cel Bătrân nr. 30A, lângă care urmează să se ridice un bloc cu şase etaje de locuinţe şi servicii. Când am aflat că la nici patru metri de casa mea urmează să se ridice un zid înalt de 20-30 de metri, care mi-ar obtura lumina soarelui pe toată durata zilei, totodată reducând valoarea de piaţă a casei la jumătate, am solicitat Primăriei Timişoara să nu autorizeze o astfel de construcţie, pentru că va fi afectată toată zona de case, iar administraţia locală se va trezi cu o gramadă de procese în instanţă. Imediat după ce am început să mă agit în legătură cu construcţia blocului, am fost contactat de antreprenori, o companie multinaţională cu sediul în SUA – care doreşte să-şi construiască un sediu cu locuinţe şi la Timişoara – care mi-au oferit o anumită sumă de bani în compensaţie şi m-au invitat la notar pentru a semna acordul. Bineînţeles că am refuzat şi, din acest motiv, am fost dat în judecată pentru a fi obligat să semnez. Mi-am apărat dreptul la soare şi în instanţa de judecată şi am cerut Primăriei, din nou, să nu autorizeze o astfel de construcţie. Deocamdată nu s-a întamplat acest lucru, pentru că, după cum vedeţi, lucrările încă nu au fost demarate, iar autorizaţia este expirată. Sperăm să nu fie reînnoită”, ne-a declarat unul dintre vecinii fantomaticei construcţii, Cosmin Lucian Tarle-Muntan, care ne-a dezvăluit că americanii au cumpărat două case vechi din zonă pentru a le dărâma în vederea ridicării noului imobil.

De altfel, într-o adresă depusă la Primăria Timişoara, proprietarul casei care ar fi umbrită definitiv de viitoarea construcţie – „nici n-aş putea s-o mai vând!”, după temerile titularului – atrage atenţia că autorizarea construcţiei s-a făcut cu încălcarea mai multor legi locale şi organice.

„Edificarea construcţiei propuse de către societate ar afecta într-un mod grav dreptul meu de proprietate, încălcând prevederile Codului Civil, al Regulamentului de urbanism a Municipiului Timişoara, a Ordinului Sănătăţii nr. 536/1997 privind aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei, precum şi a Hotărârii nr. 525/27.06.1996 privind aprobarea Regulamentului General de Urbanism. Ridicarea unei astfel de construcţii, precum şi amplasarea acesteia în modalitatea propusă de SC Global Communications SRL ar aduce grave atingeri modului de viaţă atât al meu personal, cât şi al familiei mele, prin producerea de zgomot, vibraţii, mirosuri, fum, praf, totodată blocând iluminatul natural al proprietăţii mele”, a precizat Cosmin Lucian Tarle-Muntan în adresa trimisă Primăriei, prin care a solicitat respingerea cererii de emitere a autorizaţiei de construire.

Drept răspuns la acest semnal de alarmă tras de un plătitor de taxe şi impozite al Timişoarei, în data de 30.06.2009, inspectorul Margareta Georgiades a constatat, fără niciun stres citadin, că sunt îndeplinite toate condiţiile de legalitate pentru ridicarea blocului de pe strada Mircea cel Bătrân nr. 32 – 34 şi, prin urmare, în data de 14.07.2009, a dat undă verde pentru eliberarea autorizaţiei de construire nr. 1370. Autorizaţie care, între timp, a fost prelungită cu încă doi ani, în data de 11.07.2011. Dacă, la vremea respectivă, HCL Nr. 76/24.02.2009 a scăpat de vigilenţa juriştilor de la Prefectura Timiş, care ar fi putut să o conteste la instanţa de Contencios-Administrativ, nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu specialiştii locali în imobiliare.

„Acest pasaj, invocat de dumneavoastră, este un exemplu tipic de subterfugiu procedural, strecurat voluntar într-o hotărâre de Consiliu Local, care-i permite constructorului să înceapă lucrarea fără a mai fi purtat pe drumuri pentru diferite autorizaţii şi acorduri. Cu siguranţă, pe beneficiarul unei asemenea HCL îl iubeşte cineva, acolo, sus, în Primăria Timişoara”, ne-a declarat patroana unei agenţii imobiliare din oraş, care ne-a solicitat să-i protejăm identitatea pentru a nu fi pusă la index în palatul de putere local.

Mai mult, acest proiect imobiliar care sfidează dreptul la proprietate al deţinătorilor de case din Cartierul Cetate a fost acoperit legal prin emiterea Hotărârii Nr. 76/24.02.2009, prin care Consiliul Local Timişoara a dat, practic, undă verde pentru  PUZ-ul „Locuinţe colective şi servicii” din strada Mircea cel Bătrân nr. 32-34.

„Se stabilesc condiţiile de construire: regim de înălţime maxim P+3E+2Er, sub rezerva dotării în mod obligatoriu a clădirii cu lift, acces auto, realizarea locurilor de parcare exclusiv pe parcela deţinută de beneficiari, locurile de parcare pe domeniul public se vor amenaja cu respectarea HCL nr. 18/2000”, se menţionează în controversata HCL 76, care mai cuprinde o prevedere care menţine ameninţarea imobiliară încă o perioadă. „Obţinerea Autorizaţiei de Construire este condiţionată de edificarea construcţiilor doar pe terenuri proprietate privată a beneficiarilor, cu acordul dat în formă autentică al proprietarilor terenurilor pe care se intenţionează a se construi”, este sofismul strecurat în această hotărâre de Consiliu Local, care, practic, îl obligă pe constructor să-şi ceară doar propriul acord pentru a putea începe lucrarea.

„E greu de spus dacă acolo se va mai construi ceva!”

Dacă opinia beneficiarului viitoarei construcţii, Centrul de limbi străine „Global Communications”, ne-a fost imposibil să o aflăm din cauză că nu am identificat reprezentantul local al acestei multinaţionale cu sediul în Statele Unite, în schimb, am reuşit să obţinem un punct de vedere valoros, edificator, din partea unui fost reprezentant al Consiliului Local Timişoara, care este la curent cu istoria controversată a acestui proiect încă neimplementat.

„Ştiu despre ce este vorba, au fost mai multe dezbateri publice pe acest subiect, beneficiarii construcţiei au solicitat mai multe etaje pentru a-şi scoate banii investiţi, noi, cei din Comisia de Urbanism, Amenajarea Teritoriului şi Patrimoniu a Consiliului Local Timişoara, am refuzat, iar problema a rămas în coadă de peşte. Ceea ce pot să vă spun cu certitudine e că acel PUZ nu mai este valabil, nici autorizaţia de construcţie, aşa că este greu de spus dacă acolo se va mai construi ceva. La un moment dat, am aflat că firma care trebuia să construiască a intrat în insolvenţă, a intenţionat să vândă terenul, nu ştiu dacă a reuşit sau nu! Oricum, între timp, din 2009, legislaţia s-a modificat, exista un HG draconic de pe vremea Elenei Udrea care face, practic, imposibilă amplasarea de blocuri în zone de case. Mai mult, acel PUZ, fiind expirat, nu a mai fost introdus în noul PUG al oraşului, iar în aceste condiţii, dacă nu se renunţă la proiect, dezvoltatorul imobiliar trebuie să parcurgă, din nou, toate etapele unei eventuale autorizări. Iar acordul vecinilor este esenţial…”, spune fostul consilier local Radu Ţoancă, fost  membru în Comisia de Urbanism, Amenajarea Teritoriului şi Patrimoniu a Consiliului Local Timişoara.

Să mai spunem că, în conformitate cu Autorizaţia de construire nr. 1370/11.07.2011, blocul de locuinţe colective şi servicii de pe strada Mircea cel Bătrân nr. 32 – 34, plus construcţiile anexe şi 23 de locuri de parcare, ar urma să se ridice pe o suprafaţă desfăşurată de 1623,63 metri pătraţi, din care aproape un sfert, respectiv 423 de metri pătraţi, aparţin domeniului public al oraşului. Valoarea lucrării, după cum apare specificat în document, este de doar 1.205.230 de lei, pentru care s-a plătit o taxă la bugetul local de 6.420,36 de lei. Cu alte cuvinte, fiind proiectat într-o perioadă de criză economică, americanii au planificat ridicarea unei ditamai clădiri cu şase etaje şi locurile de parcare aferente cu puţin peste 250.000 de dolari. Costul unei vile mai arătoase din oraş… Şi pentru că aceste afaceri se fac cu cap, desigur, în HG Nr. 76/24.02.2009 băieţii deştepţi din autorizarea construcţiilor ieftine din oraş au prevăzut, cu mare atenţie, la articolul 5, ca „Prezentul PUZ Locuinţe colective şi servicii, str. Mircea cel Bătrân nr. 32-34 şi str. Horia nr. 29 Timişoara, se va integra în prevederile Planului Urbanistic General Timişoara şi are o valabilitate de 10 ani”.

Aşadar, stresul proprietarilor de case de pe strada Mircea cel Bătrân, în zona numerelor 30-34 şi vecinătăţi, poate dura până în 2019, până la expirarea PUZ-ului votat în 2009 şi care se doreşte integrat în Planului Urbanistic General al Timisoarei.

Conform datelor tehnice din OMS 119/2014, studiul de însorire trebuie să confirme următoarele cerinţe: la solstiţiul de iarnă, în data de 22 decembrie, noua clădire trebuie să fie astfel plasată încât să permită însorirea încăperilor de locuit în locuinţele învecinate pe o durată de minimum 1,5 ore. Ceea ce, în cazul clădirii potenţiale de pe strada Mircea cel Bătrân, ar fi imposibil…