Târgul apicol de primăvară Ghiroda-Timişoara a ajuns deja la a şasea ediţie. La această vârstă se poate vorbi de o tradiţie. Apicultori din toată ţara s-au întâlnit la Primăria din Ghiroda cu confraţi din Serbia, Ungaria, Italia şi Croaţia. Organizatorii au estimat cam 90 de standuri, dar ar putea să mai apară şi în ultimul moment.
Nici nu e de mirare locul ales pentru acest targ. Banatul se estimează că e cea mai importantă zonă apicolă din ţară. Timişul deţine întâietatea după numărul de albine. Cam patruzeci de mii de familii deţin cei opt sute de membri ai Asociaţiei Crescătorilor de Albine filiala Timiş. Dar sunt şi multi apicultori neafiliaţi sau la alte organizaţii mai mici cu alte douăzeci de mii de stupi.
Iar judetul Caraş-Severin are cele mai mari întinderi de păduri de salcâm, în arealul Cornereva. Nici la alte specii nu stau rău cărăşenii, în zona Bocşa Iezeriş se află de asemenea cea mai întinsă pădure de tei.
Un domn venit cu marfă din Vâlcea a mărturisit că a avut de ales între a merge la Iaşi sau a veni la Ghiroda. „Uitaţi ce organizare e aici. Merită să vii atâta bucată de drum. Oricum eu bat ţara în lung şi lat, de la munte până în Dobrogea”.
S-au găsit de toate: faguri, stupi gata construiţi, unelte de toate felurile, medicamente atât pentru tratarea albinelor cât şi leacuri produse de albine pentru oameni. Haine de protecţie, mănuşi şi măşti, adică de toate pentru toţi. Borcane pline dar şi goale, sticle de artizanat gata să fie umplute. Bucuria meşterilor dar şi a copiilor îndemnaţi să guste câte ceva.
Miere de toate felurile. De la deja bine cunoscutele: de tei, de salcâm şi polifloră, care sunt cele mai cunoscute în zona Banatului, până la plante exotice cu parfumuri de neegalat. Din cele mai aparte sortimente se pot vedea, gusta şi cumpăra miere de levănţică de prin podişurile ardelene sau mierea de eucalipt ce stă lângă cea de coriandru. Mierea de mană alături de rapiţă promit o tinereţe fără bătrâneţe, sau măcar o îndulcesc.
Tânărul Gâltofeţ Marius din Jebel este unul din cei ce au avut curajul să se lase de meseria de la fostul Comtim şi să trăiască doar din creşterea albinelor. A pornit în adolescenţă de la două familii de albine iar acum se ocupă de circa 250 de stupi. Marturiseşte că se poate trăi cel puţin decent din miere, dacă te ţii doar de apicultură. Dacă o faci ca hobby în timpul liber nu prea poţi să răzbaţi. A accesat chiar şi fonduri europene pentru asta şi a meriat. Cu un fapt îmbucurător e că a început să aibe clienţi chiar şi restaurantele ce vor să asigure o hrană curată şi ecologică.
A doua componentă a târgului, pe lângă cea comercială, a fost parte ştiinţifică. Lectori din Serbia şi România au vorbit despre problemele grave cu care se întâlnesc stuparii. Acestea sunt diverse şi unele fără rezolvare imediată. S-a discutat despre poluarea accentuată în special cu pesticide, ce duce la o mortalitate importantă. La noi încă se lucrează la adunarea de date statistice. Însă în provincia Voivodina, vecină cu noi, doar anul trecut s-au pierdut în jur de 40 000 de familii de albine. Şi schimbarile climatice influenţează în rău depopularea stupilor.
Apicultorii au început o campanie de strângere de semnături pentru o petiţie. Aceasta va fi trimisă preşedintelui ţării, la ministerul agriculturi şi la preşedinţii celor două camere ale Parlamentului.
În Uniunea Europeană sunt interzise unele pesticide agresive cu albinele. Şi în ţara noastră este prohibită folosirea lor. Asta doar în teorie. Practic în fiecare an guvernul semnează derogări de la aplicarea acestor interdicţii. Din acest moment a început lupta împotriva acestor derogari.
