Îmi amintesc că, într-una din emisiunile pe care le moderam la un post local de televiziune acum mai an, invitatul meu mi-a răspuns franc la întrebarea despre ce fel de perspective ar mai avea nația noastră de construit – după atâtea zbateri și vrajbe interne – că viitorul este exclusiv construcția în timp a trecutului recent, respectiv a prezentului, pur și simplu! Cu alte cuvinte, cum îți așterni, așa dormi! Cum omul cu pricina este unul dintre cei mai serioși istorici români ai momentului, cu contribuții semnificative în domeniul trecutului economic și financiar al României așa-zis moderne, firește că părerea dumnealui nu poate fi ușor trecută cu vederea.
Domnul profesor universitar Bogdan Murgescu, căci despre el este vorba, a mai spus un lucru fundamental în emisiunea amintită, legat de evoluția țării noastre în ultimul sfert de veac și mai bine, de la prăbușirea comunismului. Anume că, pe fondul schimbării abrupte și violente de regim politic în Decembrie 1989, tot ce a urmat apoi în societatea românească a stat sub semnul unui soi de tragedie antică, în miezul căreia aproape nimeni nu a mai ținut să asculte de vocile lucide și educate din interiorul națiunii. Pe lângă faptul că mai toți politicienii de frunte ai acestei țări s-au implicat direct sau prin interpuși în sabotarea economică și financiară a statului, spoliindu-l cu asupra de metodă, nici măcar unul dintre domeniile vitale pentru prezentul și viitorul oricărei națiuni nu a fost sprijinit, cu adevărat, de cohorta de politicieni veroși care, chipurile, au condus România.
Astfel încât, cu educația și sănătatea subfinanțate cronic și criminal, aș spune, în toți acești ani, or, la fel, cu măsuri eronate și falimentare de așa-zisă dezvoltare economică a mai tuturor domeniilor de vârf, n-avem a ne mira, câtuși de puțin, de felul în care arătăm astăzi, în raport cu mai toate ,,suratele” din fostul lagăr socialist!
Căci despre comparația cu Vestul, vorba altui faimos istoric, britanic de astă-dată, Niall Ferguson, pe numele său, nu merită să ne mai obosim într-o asemenea nefericită întreprindere!
E suficient și, al naibii de trist, să aruncăm o scurtă privire asupra peisajului urban, (cât despre cel rural, vai nouă!), din România actuală, ca să vedem că, în afara câtorva orașe, care sunt și capitalele unor provincii istorice, Timișoara, Cluj, Iași, Brașov, și desigur, capitala țării, București – restul așezărilor, cu unele mici excepții, care au rolul să întărească regula – nu par nicidecum desprinse din panorama dezolantă a anilor ’80!
Cum însă, așa cum spunea dl profesor Murgescu, în discuția pomenită, totul pe lumea asta ține de principiul cauză-efect, durerile noastre de cap vor continua, mă tem, mulți ani de acum înainte. Ce-am semănat în anii de libertate, aia avem din plin în clipa de față! Dihonie și vrajbă generalizată la nivel politic, dezinteres și bătălii fără de sfârșit și ruinătoare în toate straturile societății românești de azi! Să tot construiești pe acest câmp tactic, vorba cuiva, lumea pe care, altminteri, o visăm cu toții, de dimineață până seara, în plăsmuirile noastre de râsu-plânsu!