Pentru prima dată a avut loc și la Timișoara o ediție de „The Color Run”. Prin alte părți aceste manifestări sunt foarte populare între tinerii dornici de distracție Se pleacă de la pretextul unor concursuri de alergare și se termină totul cu o mare distracție cu DJ, muzică cât mai bună și trăsnăi de tot felul.
Ediția ținută în acest sfârșit de săptămână în Parcul Rozelor a avut ca lait-motiv o petrecere ca în Hawaii. Adică cu hamace întinse la umbra unor palmieri și cocktailuri multicolore. Dar nu doar băuturile au fost colorate. Totul, de la participanți, tricourile și șorturile lor, fețele, părul, bagajele sau chiar telefoanele mobile arătau ca ieșite de pe paleta unui pictor fantezist. Chiar și tufele din parc și până la trotuarele din jur, totul , dar absolut totul, era ca un curcubeu imens.
Cu toate că au văzut pentru prima dată așa ceva pe viu, reacția participanților timișoreni a fost plină de entuziasm..
Toți participanții aveau la dispoziție punguțe cu prafuri colorate, cu care se stropeau de zor. De la startul curselor până la final au fost împroșcați cu pulberi de toate nuanțele posibile.
Cei cinci kilometri au fost destul de ușor parcurși de sportivi. Au luat startul din Parcul Rozelor și după un tur al malurilor Begai s-au întors tot acolo, dar mult mai pictați de vopsele. Dar nu performanțele sportive au dominat, ci bucuria de a face ceva deosebit și de am milita pentru o viața sănătoasă și implicare. Toți banii adunați din vânzarea produselor specifice se vor folosi pentru ajutorarea unor necăjiți cu probleme.
Toate ar fi fost în ton cu bucuria tinerilor de a face ceva trănsnit dacă nu ar fi fost și câteva nuanțe de culori greu de definit. Un fel de gri murdar. Oamenii desemnați să se ocupe cu ordinea erau total depășiți de ce ar fi trebuit să facă. Și, în consecință, făceau cam ce le trecea prin cap, dar nimic calificat. Adică se băgau în seamă fără rost. Noroc că sportivii nu prea i-au băgat în seamă. Nici cei ce-și arogau funcția de organizatori nu prea au excelat cu organizarea. În afară de vorbe inutile: cum că nu e voie aia sau nu se poate aialaltă, nu prea au adus nimic pozitiv la buna desfășurare a evenimentului. Probabil că fără așa de mulți băgători de seamă ar fi mers totul și mai bine.
Singura necunoscută rămâne reacția bietelor mame care poate vor leșina alături de hainele ce vor trebui băgate la mașina de spălat.
