Trotuarul, toată lumea a auzit de el și toţi ar trebui să ştie ce este. Chiar preșcolarii de grădiniță află de la „doamna” ce este și la ce foloseşte.
Pentru acei reprezentanţi ai legii ce poate nu au trecut pe la grădiniță, hai să facem un exerciţiu de împrospătarea memoriei. Conform dicționarelor celor mai folosite ar fi: „Porțiune laterală a unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, special amenajată și rezervată circulației pietonilor”. Asta în teorie si poate în alte locuri cu mai mare grad de civism. La noi în urbe trotuarele nu sunt nici măcar simplu amenajate darămite „special” iar de rezervare nici nu poate fi vorba.
În majoritatea locurilor din Timişoara trotuarul este locul în care pietonul trebuie să se ferească de toate pericolele posibile și să tâșnescă din fața maşinilor ce hălăduiesc pe acolo nestingherite. Sau să fie cu mare băgare de seama la gropile uitate deschise și de şanţuri neterminate cu lunile.
Unii automobiliști se comportă de parcă s-ar fi dat legea obligativității de a merge doar cu maşina. Le aducem aminte pe această cale că în țara noastră încă nu este musai să te deplasezi numai cu un autovehicul. Nu riscă nici o amendă nici oprobiul public dacă fac câțiva paşi pe jos.
Oare de câtă lipsă de educație e nevoie să-ți laşi căruța parcată taman unde se sapă și oricum totul este blocat? Am vrea să vedem în acțiune multitudine de poliții de toate soiurile. Mai ales acei purtători de chitanțier ce zilele trecute se războiau de zor cu niște bicicliștI, Ar putea să-și continue lupta și cu mașinile parcate ca în pădure.
