Calamitățile naturale catastrofale – seceta și arșița, cu reversul lor, ploile diluviene, grindina, inundațiile și furtunile, în anotimul cald, și îngețul, iarna –reprezintă coșmarul fermierilor din Timiș, în 2017. Problema cea mai mare este că firmele nu numai că se feresc să elibereze polițe de asigurări pentru aceste nenorociri, dar, în ceea ce privește înghețul și seceta, nici nu stau la discuție. Nu au curajul să încheie asigurări, fiindcă dezastrul e mult prea mare.
De ce nu funcționează sistemul de asigurări în agricultură?
De 20 de ani se vorbește de înființarea salvatorului fond mutual, privind calamitățile în agricultură, dar niciodată actorii principali – fermierii, asiguratorii și statul (Ministerul Agriculturii) – nu au ajuns la o înțelegere, fiindcă de fiecare dată a intervenit firul otrăvitor al interesului politic. Prin urmare, după 27 de ani, agricultura timișeană se află în continuare la cheremul stihiilor, care an de an distrug în proporție de 30% – 50% culturile, iar fermierii rămân să se milogească, deseori inutil, de statul roman, în speță de MADR, să îi despăgubească. Prin urmare, fermierii joacă la ruleta rusească a vremii, care devine tot mai ucigătoare, fără a se și găsi soluții de a lupta împotriva nenorocirilor provocare de natura dezlănțuită.
„Se vorbește încă de când ministrul Agriculturii era Valeriu Tabără să existe o lege privind riscul catastrofic în agricultură și se tot bate apa în piuă de ani de zile. Subiectul se dezbate începând cu 1996, despre acest fond mutual care să acopere riscul. O vreme a funcționat o lege care despăgubea seceta, dar apoi a dispărut. Mă tem de fenomenele meteo extreme, grindină, secetă și arșiță, care ne pot înjumătăți producțiile. Acestea sunt riscurile catastrofice naturale care mă sperie cel mai tare, în rest, pe celelalte le controlăm noi, ca fermieri. Sistemul actual nu îți asigură seceta, iar cuantumul pe care îl primești nu are valoarea reală a producțiilor. Seceta și arșița sunt fenomene limitative ale culturilor pe care nu ai cum să le controlezi. Hibrizii pe care îi avem nu au toleranță la secetă. Cine zice că îți vinde un hibrid cu rezistență nu spune adevărul”, spune Alin Mihalache, șeful fermei Agrimondo din Hodoni, județul Timiș.
Seceta este una dintre cele mai periculoase amenințări pentru grâul, porumbul și rapița din pusta bănățeană și nimeni nu poate lupta împotriva acestei calamități. Pentru ca nenorocirea să fie și mai mare, sistemul de irigații este aproape inexistent. În Timiș, sunt 750.000 de ha agricole și 500.000 arabile, iar procentul de irigații este extrem de mic, de 3-4%. Suprafața agricolă a României reprezintă 13,3 milioane hectare utilizate împărțite în 8,3 milioane ha de teren arabil; 4,5 milioane ha pășuni și fânețe; 0,3 milioane ha culturi permanente; 0,2 milioane ha grădini familiale. Numărul hectarelor irigate la nivel național este, de asemenea, foarte mic. Totuși, sunt și speranțe. Începând din acest an, noul ministru Petru Daea a venit cu un proiect încurajator de irigații, care se va desfășura pe mai mulți ani.
Samson Popescu, șeful fermei Semislend din Cărpiniș, susține că, deocamdată, condițiile în agrilcultură sunt bune pentru dezvoltarea culturilor. „Stăm cu speranța că va fi bine, dar teama cea mai mare a fermierului ține de calamitățile naturale: grindina, furtuna, secetă, ploi torențiale. Acestea pot să producă pagube mari”, a declarat Popescu. Situație este foarte gravă, fiindcă dacă unele companii mai încheie asigurări, când e vorba de despăgubire, oferă un procent mult mai mic decât valoarea reală a producțiilor, pe care o stabilesc la un nivel mult mai redus, tocmai pentru ca să nu plătească mult. „Eu am făcut asigurare, dar mie mi se decontează maxim 80% din cheltuieli, însă eu nu am făcut culturile să mi se despăgubească numai o parte din banii investiți. Eu ies în minus atunci. Eu fac agricultură să câștig ceva. De asta mă tem eu în caz de calamități. Despăgubirile nu se fac în mod corect. E diferență mare. Atunci munca mea e în zadar. Nu e un sistem de despăgubire normal. Asigurătorii întotdeauna vor să plătească tot mai puțin. Ei stabilesc și o producție medie cum vor ei. Numai să îți dea mai puțin. De aceea în 2017 ne rugăm ca să nu avem calamități, să nu ne fie distruse culturile în care investim foarte mult, să producem hrana cea de toate zilele”, spune Samson Popescu.
E nevoie de un fond mutual privind calamitățile!
Tuturor propunerilor privind fondul mutual salvator, care funcționează cu succes în multe țări, la noi, în România, li s-a dat mereu un iz politic. Prin urmare, la fel ca și Camerele Agricole, proiectul a eșuat, iar perdanții au fost toți.
„Aici e nevoie de cel puțin trei parteneri: fermierul, asiguratorul care îți emite polița pentru culturile agricole și al treilea să fie statul. Aceste trei părți nu au ajuns la un acord de-a lungul vremii atunci când s-a pus problema înființării acestui fond de despăgubire a fermierilor și, întotdeauna, i s-a dat o tentă politică și nu a mers. În loc să se discute despre problemele reale ale agriculturii și să se dea soluțiile necesare pentru a se înființa fondul mutual de despăgubire a fermierilor, intervenea și politicul. Astfel, totul a eșuat”, a explicat Alin Mihalache.
„Dacă ar funcționa fondul mutual privind despăgubirile, probabil ar fi mult mai în favoarea agricultorilor. Va fi un ajutor bun în asigurarea culturilor, care ar trebui să fie cât mai aproape de valoarea producțiilor”, spune Popescu, fermierul din Cărpiniș.
Care este situația actuală privind înființarea fondului mutual?
Fondul mutual este un sistem acreditat de stat în conformitate cu dreptul intern care permite fermierilor afiliați să încheie o asigurare prin care se acordă plăți compensatorii pentru pierderi economice cauzate de producerea anumitor evenimente catastrofale. Pentru agricultorii români este de mare folos implementarea măsurii de gestionare a riscurilor prin intermediul fondurilor mutuale, inclusă în propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). În acest sens, reprezintă o prioritate sprijinul acordat pentru înfiinţarea şi acreditarea fondurilor mutuale, în vederea creşterii capacităţii agricultorilor de a face faţă riscurilor pentru continuarea producţiei agricole şi asigurarea securităţii alimentare. Având în vedere stadiul avansat al negocierilor care se derulează la nivelul instituţiilor europene, asupra legislaţiei care proiectează noua Politică Agricolă Comună ( PAC), neadoptarea măsurilor prin care se creează cadrul juridic necesar înfiinţării şi acreditării fondurilor mutuale pentru gestionarea riscurilor în agricultură poate determina nefuncţionarea schemelor de gestionare a riscurilor prin intermediul fondurilor mutuale, propuse în proiectul de regulament privind sprijinul pentru dezvoltare rurală, care se finanţează din FEADR.
Mesajul fermierilor este că această măsură vizează interesul public şi reprezintă o situaţie extraordinară şi de urgenţă, a cărei reglementare nu poate fi amânată. La presiunea Uniunii Europene, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale încearcă să pună la punct o lege care să vină în sprijinul înființării salvatorului fond mutual, privind asigurările în agricultură. Fondul va avea în proporție de 65% finanțare de la Uniunea Europeana, 25% de la statul român, iar restul banilor vin de la fermieri.