Centrul istoric al cartierului Cetate arată renovat și destul de primenit de sărbători. Dacă nu ai pretenții prea mari. Așa cum șade bine bunilor gospodari de la sate ce dau cu bidineaua cu var pe la fațada casei să se poată făli goștilor, tot așa procedează și edilii din orașe.
În plin centru, pe strada Alecsandri, tronează frumusețe de casă. Ce-i drept e cam abandonată, dar măcar e sulemenită bine. E vorba de fostul sediu al Cadastrului, ce zace gol de mulți ani. Tinerii entuziaști au adus o pată de culoare în ternul local. Că această pată este cam stridentă nu vede nimeni.
De curând un șef cu multă inițiativă a hotărât să vopsească și poarta imobilului. Așa, ca să fie în ton cu anotimpul. O fi auzit dânsul că primăvara înverzește totul. Așa că nu a precupețit nici un efort financiar. A procurat cea mai bună vopsea, ca în reclame. Nu a făcut economie decât de gândire și a împrimăvărat intrarea casei, mai ceva ca o pajiște pe care zburdă ieduții. Dacă e sărbătoarea reîmprospătării naturii, păi cât mai verde să fie. Nu contează că exista un regulament de folosire a culorilor, aprobat de consiliul local. Nu contează bunul simț cromatic. Important e să aplicam sloganul „noi vopsim, nu gândim”.
La așa poartă grozavă ar fi bine să fie adus și un vițel, care în inocența sa se va minuna de cele văzute!
Majoritatea turiștilor străini ce trec pe acolo văd, își pun ochelarii, fac fotografii, se închină și spun câte ceva. Poate că se roagă, crezând că e vreun templu asiatic sau new age. Dar dacă afară e vopsită poarta, adevărul necoafat începe în curtea interioară.
Câțiva cetățeni mai în vârstă au opinat ca imobilul ar fi al Primărei. Dar e foarte greu de crezut, având în vedere grija edililor pentru patrimoniul local. Pentru proprietarii clădirii, care or fi aceia, le aducem aminte cum e pe dinăuntru. Avem un set proaspăt de imagini garantat neînfrumusețate.
