Afacerea mansardărilor din Timişoara, în care a dat cu subsemnatul şi secretarul municipalităţii, Ioan Cojocari, a ajuns pe rolul instanţelor civile, după ce proprietarul unei case de pe strada Salcâmilor a dat în judecată Consiliul Local al Municipiului Timişoara, prin primarul Nicolae Robu, reclamând emiterea abuzivă a unei autorizaţii de construire. Atanasie Adam, moştenitorul imobilului de pe strada Salcâmilor nr. 21, solicită demolarea unei construcţii recent finalizate sau plata unor daune morale în valoare de 100.000 de euro, întrucât mansarda ridicată pe blocul aflat la nici un metru de curtea sa îi umbreşte proprietatea, iar cei care au semnat autorizaţia, deşi au fost avertizaţi din timp asupra riscurilor, i-au încălcat dreptul la intimitate. „Am fost înştiinţaţi că asociaţia de locatari din blocul menţionat anterior a depus la Primăria Timişoara o cerere pentru eliberarea unui certificat de urbanism în vederea obţinerii unei autorizaţii de construire a unei mansarde şi a unui acoperiş pentru acest bloc. În conformitate cu dispoziţiile Legii 50/1991, asociaţia de locatari trebuia să solicite un acord din partea vecinilor. El nu a fost încă solicitat, însă vă anunţăm că noi nu agreem să dăm acest acord. Construirea unui nivel suplimentar, plus acoperiş, pe lângă că nu respecta regimul de înălţime stabilit în Regulamentul de urbanism pentru zona respectivă, va aduce grave perturbări în ceea ce priveşte gradul de iluminare/insolare a locuinţelor noastre situate în imediata vecinătate a acestui bloc”, au avertizat proprietarii caselor de pe str. Salcâmului nr. 19 – 21 la începutul anului 2014, însă arhitectul şef al oraşului, Emilian Sorin Ciurariu, a răspuns că un certificat de urbanism nu poate ţine locul unei autorizaţii de construire. Iar autorizaţia se eliberează doar dacă sunt îndeplinite condiţiile legale. De fapt, s-a ocolit un răspuns direct, că există interese mai mari decât petiţia unor contribuabili tulburaţi în dreptul lor de proprietate. După un an, în ianuarie 2015, Primăria Timişoara a emis autorizaţia de construire nr. 33, care a permis „omului de afaceri” Gheorghe Cizmaş să declanşeze lucrările la mansardă.
Convins că are de-a face cu exponenţii ascunşi ai mafiei imobiliare – care s-ar afla în spatele titularului autorizaţiei de construire, Gheorghe Cizmaş, în vârstă de peste 70 de ani, care locuieste intr-un apartament modest de pe strada Panselelor -, proprietarul casei fara soare este pregătit să meargă până la capăt, adica până la CEDO, pentru a-şi căuta dreptatea. „Preţul casei a scăzut la jumătate de când cu mansarda asta! După cum vedeţi, din cauza că soarele nu mai ajunge să bată şi în curtea noastră, pe jos au început să apară o vegetaţie verde. Din când în când trebuie să curăţ cimentul, pentru că suntem în pericol de alunecare”, spune Atanasie Adam.
Paradoxal, deşi autorizaţia pentru mansardarea blocului de pe Intrarea Apelor nr. 8 a fost eliberată fără probleme, stârnind revolta locuitorilor din jur, Primăria Timişoara nu a fost la fel de „darnică” şi cu proprietarul casei de pe strada Salcâmilor nr. 19, Marius Iorgovan, care a solicitat autorizaţie pentru ridicarea unui garaj. „Cererea i-a fost respinsă pe motiv că peretele garajului ar umbri apartamentele aflate la parter. Aşadar, pentru autorizarea mansardei, care blochează soarele şi nu mai ajunge în curţi, a existat baza legală, dar pentru ridicarea unui biet garaj, nu mai există lege!”, a reflectat Atanasie Adam. Aceeaşi atitudine a inspectorilor de zonă a fost reclamată şi de proprietara unui alt imobil de pe strada Salcâmilor, Ştefania Codrin, care spune că Primăria Timişoara refuză să-i elibereze actele pentru întabularea unei construcţii, în fapt o prelungire a casei vechi, întrucât are o fereastră orientată catre altă proprietate. „Ni s-a pus în vedere să modificăm noua construcţie în aşa fel încât să nu mai aibă geamuri către vecini, pentru a le garanta dreptul la intimitate. După cum se vede, distanţa dintre geamul nostru şi casa vecinilor este de peste 20 de metri, mult peste limita legală, iar altă parte a construcţiei neagreată de inspectorul de zonă a fost poarta de la garaj, care are ieşire în stradă. Eu nu mai înţeleg nimic! Deşi noua construcţie încă nu a fost intabulată, pentru că nu ni se elibereaza actele necesare, la impozit am fost trecuţi încă din prima lună după finalizarea lucrărilor”, spune, nedumerită, Ştefania Codrin.
Un bloc pentru moldoveni construit în calea soarelui
Conform actelor aflate în posesia lui Atanasie Adam, toate problemele imobiliare au început în 1975, când o partea a terenului aflat în proprietatea familiei sale a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică. S-au construit trei blocuri de locuinţe, fiecare cu patru etaje, printre care şi cel de pe Intrarea Apelor nr. 8. „Ne-au expropriat 960 metri pătraţi de gradină şi 85 metri pătraţi dintr-o construcţie, care a fost demolată pentru a face loc blocurilor socialiste. Nu puteai să te opui lui Ceauşescu, pentru că te băgau imediat la puşcărie! Sigur că am fost despăgubiţi – dacă se poate spune asa! Un leu pe metru pătrat, pentru că atât deconta Statul Român pe atunci, deşi valoarea de piaţă este de câteva sute de euro pe metru pătrat. Acest bloc s-a construit la limita proprietăţii noastre, la nici macar un metru distanţă, însă nu am îndrăznit să protestăm. Cred că şi pe atunci era în vigoare legislaţia care interzicea orientarea geamurilor către proprietatea vecină, însă nu s-a ţinut cont de lege. Toate apartamentele aflate pe partea cu proprietatea noastră au ferestre mari, de unde ne studiază tot felul de persoane, astfel că în curtea noastră a dispărut orice fel de intimitate”, povesteşte proprietarul casei de pe Salcâmilor 21. În viziunea sa, acel tip de blocuri era destinat moldovenilor şi oltenilor cu care s-a populat capitala Banatului după anii ’70, în procesul de industrializare forţată a anumitor zone din ţară.
„Le-au primit aproape pi digeaba, cum spun moldovenii, deşi blocurile erau ridicate pe proprietăţile private ale bănăţenilor”, mai spune Atanasie Adam, cu o undă de naţionalism local în voce. După Revoluţie, o dată cu zorii democraţiei, proprietarii terenurilor expropriate pe nimic, care aveau casele la umbra blocurilor comuniste construite în fostele grădini, au încercat să dea Statul Român în judecată pentru a obţine o justă despăgubire. S-au lovit, însă, de litera legii, care spunea că dreptul la deschiderea unor acţiuni în revendicare s-a prescris. „Dacă dreptul nostru la despăgubiri şi daune pentru umbra din curte s-a prescris, după cum ne-au anunţat funcţionarii din Primărie, atunci cum a fost posibilă prelungirea unui abuz comunist, respectiv autorizarea mansardei. Adică, înălţarea cu 4-5 metri a unui bloc care şi aşa ne alunga soarele din curte… Aici este ilegalitatea şi am încercat să ne apărăm dreptul la soare în instanţele de judecată. Am cerut anularea autorizaţiei de construire nr. 33/14.01.2015 înainte de începerea lucrării la mansarda, însă procesul din Contencios Administrativ şi Fiscal a mers greu, cu multe termene, atât de greu încât, până la pronunţarea sentinţei, construcţia a şi fost terminată. Antreprenorul nici nu s-a sinchisit de faptul că pe rolul Tribunalului Timiş exista un litigiu, iar judecătorul putea dispune demolarea construcţiei. A continuat, pur şi simplu, să lucreze nestingherit, terminând cele patru apartamente în mai puţin de un an”, povesteşte Adam. După pronunţarea sentinţei din dosarul 2946/30/2015, în 3 iunie 2016, a înţeles că jocurile au fost făcute în aşa fel încât instanţa de judecată să dea girul de legalitate unei afaceri specifice portofoliului de afaceri al mafiei imobiliare.
Un studiu de însorire „extrajudiciar” salvează bugetul Primăriei!
Deşi sentinţa nr. 1203/2016 a Tribunalului Timiş, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, a fost motivată pe nu mai puţin de 10 pagini, judecătorul Ivan Bugarsky lasă impresia că a extras din Raportul de expertiză tehnică judiciară, realizat de arhitectul Negruţ-Dema Ovidiu, doar părţile favorabile constructorului mansardei. Cum altfel se poate explica faptul că un pasaj important în economia procesului a fost ignorat cu desăvârşire. „Această construcţie, având tot 5 niveluri, prin aşezarea pe care o are la sud faţă de parcela reclamantului, de asemenea provoacă o umbrire accentuată pe casa acestuia. Totodată, s-a observat că pe parcela cu nr. top 27584 construcţiile sunt ridicate pe partea de sud (casa şi bucătăria de vară), iar pe latura estică (spre blocul mansardat) acestea se continuă cu garajul. Toate aceste construcţii, prin aşezarea pe teren şi datorită apropierii foarte mari dintre ele, produc o umbrire de lungă durată pe parcursul zilei, fapt care duce la apariţia umezelii excesive. Pe baza observaţiilor vizuale, se poate afirma că starea tehnică a casei este una medie, eventualele urme de degradare cauzate de umezeală şi de umbrire fiind remediate de către proprietar prin refacerea periodică a finisajelor. Totodată, pe aleea care face legătura dintre stradă şi intrarea în casă, respectiv în garaj, alee care se găseşte pe partea nordică a parcelei, se poate observa că materialul din care este realizată (plăci din beton) a căpătat o culoare verde datorită umezelii”. Deşi arhitectul Negruţ-Dema Ovidiu concluzionează că „certificatul de urbanism respectă condiţiile de emitere”, atrage atenţia că documentaţia tehnică depusă la Primărie pentru obţinerea autorizaţiei de construire „trebuia să conţina şi un studiu de însorire pentru intervenţia propusă, raportat la OMS 119/2014, blocul pe care a fost realizată mansarda fiind o construcţie ridicată anterior legislaţiei actuale, acesta fiind amplasat în condiţii improprii faţă de vecinătăţi”. Pentru a intra, oarecum, în legalitate, constructorul Gheorghe Cizmaş a comandat rapid o expertiză tehnică extrajudiciară (studiu de însorire), a cărei concluzie a fost că s-a respectat Ordinul 119. „Sunt îndeplinite cerinţele art. 3 din datele tehnice referitoare la însorire, conform OMS 119/2014, deoarece blocul de locuinţe, la solstiţiu de iarnă, (în data de 22 decembrie), asigură însorirea încăperilor de locuit atât în mansarda realizată, precum şi în locuinţele învecinate, pe o durată de minimum 1,5 ore”, menţionează judecatorul, reluând o concluzie a arhitectului Gheorghe Brerazu, care a efectuat controversatul studiu de însorire. În aceste condiţii, judecătorul Ivan Bugarsky a decis să respingă acţiunea reclamantului Adam Atanasie, ca fiind formulată faţă de o persoană fără calitate procesuală pasivă, respectiv Consiliul Local al Municipiului Timişoara. „Am făcut apel la această hotărâre, întrucât instanţa de judecată pare-se că a ignorat anumite probe favorabile nouă! Nu mai spunem că studiul de însorire, ca proba extrajudiciară, a fost realizat de arhitectul care a proiectat şi mansarda. În opinia noastra, era incompatibil, întrucât nu putea să dea o notă proastă la lucrarea ridicată după proiectul său”, a comentat Adam Atanasie. Speranţa moare ultima, aşa că se speră ca hotărârea să se schimbe în apel, întrucât există precedente juridice în acest sens. În februarie 2015, Curtea de Apel Cluj a obligat Primăria Municipiului Cluj Napoca la plata sumei de 283.757 de lei către soţii Ana Monica şi Adrian Cosmin Roşca, după ce aceştia au reclamat faptul că s-a autorizat abuziv o construcţie care le-a perturbat gradul de iluminare/insolare a locuinţelor. În încercarea de a obţine un punct de vedere din partea constructorului care a ridicat mansarda buclucaşă de la Timişoara, ne-am adresat avocatului său, Carin Antonescu, însă apărătorul a refuzat să facă orice comentariu pe acest subiect.
Blocul in sine umbreste mai mult decat mansarda, mi se pare rautate din partea celui care a reclamat!