Minciuna a ajuns temelia societăţii moderne. Oamenii mint la fel cum respiră. A ajuns o obişnuinţă. Este ca o lege nescrisă a umanităţii. Este o religie… Oamenii mint şi, după aceea, se închină cu nonşalanţă la Dumnezeu. Cât se poate de natural. Nici nu mai sesizează vreo neregulă. C-așa-i creștinește…
Scopul scuză mijloacele. Şi pentru a supravieţui, într-o lume bântuită de pragmatism, minciuna este o anexă cotidiană absolut necesară existenţei umane. Pragmatismul pur, fără nici un reper moral, împinge individul spre o comoditate socială şi economică realizată prin orice mijloace şi cât mai rapid cu putinţă. Suntem în război unii cu ceilalţi. Şi dintr-un război nu iese nimeni învingător dacă respectă regulile.
Societatea umană este suprasaturată de minciună. Instituţiile de stat şi reprezentanţii lor mint zilnic. Fiecare-şi doreşte un loc la masa unde se taie tortul şi pentru a fi acolo este nevoie de sacrificiu, de minciună, de obedienţă… Personal, am aproape un sfert de veac de când sunt jurnalist. De când urmăresc, zi de zi, oră de oră, informaţii venite de pretutindeni. Am văzut cum se manipulează şi se dezinformează la modul cel mai profesionist posibil. Pot urmări o ştire la televiziune şi pot spune, în cele mai multe cazuri, aproape imediat, dacă este curată sau este o manipulare.
În ultimii ani, odată cu explozia internetului, au explodat şi formele de manipulare şi dezinformare. Unele sunt de-a dreptul grosolane, dar asta nu înseamnă neapărat că n-au priză la public. Suntem prea grăbiţi şi sunt prea puţini cei care pot pune cap la cap unele adevăruri, din cioburi de cuvinte şi gesturi, firimituri de documente şi informaţii.
Cel mai des se întâlnesc sofismele. Adică raţionamentul corect din punct de vedere formal, dar greşit din punctul de vedere al conţinutului, bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesenţiale ale fenomenelor. Apoi, mai sunt paralogismele, cum se întâmplă tot mai des în ultimul timp, adică raţionamentul fals făcut din neştiinţă, fără intenţia declarată de a induce în eroare.
Şi dacă omenirea se va sufoca la un moment dat, cu siguranţă se va sufoca din cauza minciunii. Pentru că, dincolo de orice, există o matematică a minciunii. Ca în teoria haosului a lui Edward Lorenz: „Un fenomen care pare a se desfăşura la întâmplare are de fapt un element de regularitate ce ar putea fi descris matematic”. Altfel spus, pentru fiecare minciună există şi consecinţe. Minciuna este asemenea unui ”efect fluture”, care spune că mişcarea aripilor unui fluture poate produce o mică schimbare a atmosferei. La un moment dat, o tornadă care trebuia să lovească Florida nu va mai apărea sau, dimpotrivă, tocmai din această cauză va apărea. Cea mai mică schimbare a condiţiilor iniţiale duce la rezultate complet diferite.
Minciuna, pe zi ce trece, este o schimbare a condiţiilor iniţiale. Şi consecinţele sunt mereu incalculabile şi incontrolabile. Despre efectul nociv al minciunii nici nu mai vorbesc. Poate fi imediat sau întârziat, poate fi aproape sau departe. Cine crede, însă, că o civilizaţie se poate construi pe minciună, se înşeală. Nimic nu se poate construi pe minciună.
Undeva, cândva, există un capăt.
