„Dragi mineri, mă adresez dumneavoastră de această dată, mulțumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care și de astă dată l-ați dat, la chemarea noastră. Delegația de mineri în frunte cu domnul Cozma se va deplasa spre Piața Universității pe care vrem să o reocupați dumneavoastră”, le spunea Ion Iliescu ortacilor, care răspundeau cu urale, pe 14 iunie 1990.
”Așa cum ați văzut de astă dată, avem de a face cu elemente de-a dreptul fasciste”, adăuga fostul președinte în discursul ținut de la un balcon al Palatului Victoria.
În seara de dinainte, la televiziunea publică se citise un comunicat al președintelui Ion Iliescu: „Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apară democrația atât de greu cucerită.”
Câteva ganituri de mineri pleacă din Valea Jiului și ajung în București unde, timp de două zile, recurg la acte de o violență extremă împotriva protestatarilor, al studenților și al oricărei persoane suspecte că „subminează democrația”.
Minerii, conduși de Miron Cozma, au atacat și devastat sediile partidelor istorice și ale ziarului România Liberă, agresand mii de bucureșteni pentru simplul fapt că erau studenți, purtau ochelari și barbă sau se aflau în clădirea Universității.
Pe 15 iunie, miile de mineri au fost strânși la Romexpo, unde președintele Ion Iliescu le-a mulțumit pentru „atitudinea de înalta conștiința civică”.
„Vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut în aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înalta conștiința civică. Deci, va mulțumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile: că sunteți o forță puternică, cu o înalta disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu. Și de asta dată ați demonstrat cât de importantă este solidaritatea muncitorească. Cu un sentiment deosebit de conștiința civică, patriotică ați simțit momentul dificil și cu o dăruire exemplară v-ați arătat gata să fiți solidari cu puterea nouă. Exemplul dumneavoastră a fost plin de îmbărbătare pentru toți cei de bine, care doresc progresul societății românești. Vreau să va mulțumesc deci pentru acest act de înalta solidaritate pe care l-ați demonstrat în aceste zile”, le-a spus Ion Iliescu minerilor.
„Cu ajutorul dumneavoastră au fost descoperite în subsolul clădirii PNȚ-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stăteau în Piață Universității și armament. La clădirea Asociației „16-21 Decembrie” depozite de bate și de alte asemenea arme albe, lanțuri și așa mai departe. În subsolul clădirii Universității s-au descoperit arme: 22 de puști Jeco, dar care sunt arme periculoase în asemenea condițiuni, și saci cu prafuri euforizante pe care probabil că le-au tot folosit în această perioada. Cum se poate motiva că în sediul unui partid politic, în sediul unor asociații declarate apolitice, prezența unor asemenea depozite de sticle incendiare, de muniții, de droguri și arme de tot felul, arme de agresiune; cum se poate motiva așa ceva? Noi considerăm că răspunderea morală o au și unii gazetari, unii intelectuali care au incitat în această perioada”.
„Eu vreau încă o dată să-mi exprim întreagă recunoștință, din partea populației Capitalei pentru prezența dumneavoastră, utilă și eficientă. Vreau să mulțumesc pentru spiritul organizat în care v-ați prezentat, în care ați acționat, să mulțumesc conducătorilor dumneavoastră, inginerului Cozma și celorlaltor lideri sindicali care au fost în fruntea dumneavoastră, alături de noi, care ne-au ajutat în aceste zile. Deci va mulțumesc tuturor pentru tot ce ați făcut în aceste zile”, a mai afirmat Iliescu în discursul sau, adăugând că „știm că avem în dumneavoastră un sprijin de nădejde, când va fi nevoie vom apela! Sper să nu mai fie nevoie să apelăm la dumneavoastră.”
