Prima directoare a Operei din Timișoara, între anii 1946-1956, Aca de Barbu s-a născut la 31 iulie 1893, la Sighişoara, în judeţul Mureş.

„Aca de Barbu, prima directoare a Operei din Timișoara, a fost o personalitate deosebită. În tinerețe, o soprană remarcabilă care a cântat mult și la Viena și un eminent om de teatru. Ea a pus temelia întregii instituții până când, la începutul anilor ’50, a fost scoasă din funcție din cauza originii sociale «nesănătoase». Aca de Barbu provenea dintr-o nobilă familie românească, fiind căsătorită cu avocatul Birăescu, un burghez comme il faut” – spune o altă personalitate a Timișoarei, Ioan Holender, în „De la Timișoara la Viena”.

Fiica lui Sever de Barbu, funcționar de bancă în Reghin, Aca de Barbu a studiat la Conservatorul din Târgu Mureș și, apoi, la Academia de Muzică din Viena, în 1910, unde după doi ani renunță din cauza unor probleme financiare.
În 1914, semnează un contract cu opera din Hamburg, unde cântă pe marile scene ale Europei.
În 1922 – 1933, este prim-solistă a Operei din Cluj-Napoca, după care se mută împreună cu soţul, juristul Nicolae Birăescu, la Bucureşti, unde cântă până în 1945, când, la 1 septembrie, este pensionată abuziv.

Înființată în 1920, Opera Română din Cluj s-a deplasat destul de des la Timișoara, pentru ca, între 1940 și 1945, în urma cedării Ardealului prin Dictatul de la Viena, să-și desfășoare în refugiu activitatea în capitala Banatului, devenind Opera din Cluj – Timișoara, al cărei director a fost numit compozitorul Sabin Drăgoi.

În urma unui memoriu trimis autorităților, pe 13 februarie 1946, Aca de Barbu este angajată la Opera din Timișoara, întemeiată prin decret al Regelui Mihai la 30 martie 1946, unde va funcționa ca director.

Primul consiliu de administrație al Operei Române din Timișoara a cuprins personalități marcante ale vremii respective: Aca de Barbu – director și regizor artistic, Traian Nicolau – director artistic, Mihai Bota – director administrativ, Gheorghe Marianciu – secretar studii muzicale, Gheorghe Pavel, Traian Mihăilescu, Hermann Klee, Constantin Daminescu – dirijori, Mercedes Pavelici – maestru de balet, Ionica Mihai și Eugen Gropșianu – regizori.
Structura compartimentelor a fost: 45 de soliști vocali, 46 de instrumentiști, 60 de coriști, 19 balerini, 30 personal tehnic de scenă, 8 corepetitori și 1 sufleur.

Spectacolul inaugural, regizat de Aca de Barbu, a fost Aida lui Giuseppe Verdi, jucat pe 27 aprilie 1947 şi difuzat prin megafoane în Piața Operei.
Pe scenă, în fața publicului, unde s-a aflat și prim-ministrul de atunci, dr. Petru Groza, Aca de Barbu a spus: ”Iată visul nostru împlinit! Se deschid porțile acestui așezământ de artă lirică, pentru a răspândi ca un far luminos arta cântului și a muzicii – citadela culturală într-o provincie atât de înfrățită cu muzica și poezia. În acest Banat, care prin tradițiile lui este îndreptățit a avea o operă proprie, aici, în țara cântului unde de veacuri răsună melodiile duioase ale doinei românești”…

În 1956, este îndepărtată din cauza originii „nesănătoase”.
A continuat să predea la Conservatorul din Bucureşti până la 21 martie 1958, când a trecut în veșnicie.(sursa: Opera Română din Timișoara, Wikipedia)