Timp de câteva zeci de ani, până în 23 august 1990, a fost Ziua Naţională a României. Se sărbătorea, mai de voie, mai de nevoie cu mare pompă. Dacă era ordin de la partid era „cu mare bucurie și entuziasm, strânși uniți în jurul mărețului conducător”. Cei ce se întreabă care partid sau care conducător precis au sub treizeci de ani sau au cam chiulit de la școală.
Se organizau mari parade militare, cel puțin până pe la începutul anilor 80, cu tancuri, tunuri și alte acareturi militare târâite pe marile bulevarde. Dupa ce șandramaua comunistă a început să cam scârție, militarii au fost scoși din ce în ce mai rar la așa numitele defilări.
În 1944, armata sovietică fiind deja în Moldova de Nord încă din luna martie, Regele Mihai își dă acordul pentru înlăturarea prin forță a mareșalului Antonescu, dacă acesta va refuza semnarea armistițiului cu Natiunile Unite. În urma refuzului net al lui Antonescu, Regele Mihai l-a destituit și l-a arestat, iar România a trecut de partea Aliaților. Toți istoricii serioși apreciază că astfel s-a scurtat războiul cu cel puțin șase luni.