Ce se află între îndepărtatul an 1802 și mult mai apropiatul de noi an 1997? Sunt aproape 200 de ani de poezie bănățeană cultă, antologată după toate regulile stricte. Adică mai pe scurt un „Peisaj în Devenire”.
Începe, (cum altfel?) cu Nikolaus Lenau și se încheie pentru moment cu Alexandra Bodnaru. Între ei nu mai puțin de șapte sute de pagini de autori de versuri ce au o oarecare legătură cu Banatul. Fie au venit pe lume aici, fie au ajuns și au creat prin varii împrejurări pe aceste meleaguri. Are o construcție simplă și inedită. Nu contează în ce limbă a scris autorul sau cărui curent literar a apărținut, ci doar criteriul cronologic, de la cel mai îndepărtat în timp, până la cel mai tânăr.
A fost o muncă titanică la care s-a înhămat Marian Oprea ce a mai adus publicului astfel de volume. A fost o muncă de arheologie literară de a aduna, selecta și pune în pagină peste două sute de autori, nicicare de importanță minoră. Au mai contribuit la acest tom de excepție lectorul cărții, Eugen Bunaru, dar și redactorul de carte Robert Șerban, ambii, de asemenea, poeți cu operă închegată.
Galeria Calpe și-a redeschis porțile după lungi avataruri cu autoritățile locale ce voiau închis spațiul cultural și a primit o mulțime întreagă de poeți. Poate este unul din rarisimele cazuri în care cvasimajoritatea publicului era formată din autori și nu din simpli invitați. Aceștia din urmă erau în clară minoritate.
Au luat cuvântul, rând pe rând, Cornel Ungureanu, Marcel Tolcea, Eugen Bunaru, Robert Șerban, iar la urmă, însuși autorul acestui uriaș demers de a pune laolaltă pe toți cei ce au scris versuri aici, în Banat.
Volumul „Peisaj în Devenire” poate fi în egală măsură un foarte util instrument de lucru pentru criticii literari sau chiar un frumos cadou oferit oricărui iubitor de versuri. Poate nimeni nu va citi de la un cap la altul cartea ca pe un roman. În definitiv, nici un dicționar nu este parcurs din pagină în pagină. Dar și pe sărite sau după alte afinități tot este mare lucru să dispui de un asemenea volum la care să apelezi oricând ai nevoie de alinarea unui vers sau de un răspuns la orice întrebare ce poate apare. Prin complexitatea sa cartea a fost chiar asemuită cu o nouă carte de telefoane a poeților.
„Această carte este mai degrabă una a cuprinderii cât mai generoase, a asumării unei largi deschideri, panoramice, spre un fenomen dinamic, spre un relief/peisaj poetic, bogat și divers, în continuă devenire, în care poezia chiar există, palpită, e la vedere. O notă a zonei, definitorie, dimensiunea multiculturalității, aduce un plus de culoare și substanță”, crede cu tărie Eugen Bunaru.
