Freidorful este din 1950 cartier al Timișoarei. Situat în sud-vestul orașului, Freidorf a fost inițial un sat construit la 1723 de germanii veniți din Alsacia, care i-au dat numele omonim după locul de baștină din această regiune. Tot atunci, Freidorful se populează cu italieni mătăsari.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când întreg Banatul se găsește sub dominația Regatului maghiar, poartă denumirea de Szabadfalu (tot „sat liber”, dar în maghiară) și este populat cu români și unguri, care se ocupă de legumicultură, cresc animale și fabrică cărămizi.
La ora actuală, ca şi Ronaţul sau alte cartiere, un „sat” uitat de autorităţile locale şi pierdut în alte vremuri.
Hoţie şi debandadă în fostul cămin cultural
Cum era şi normal, fiind sat, a existat şi un cămin cultural, care pe vremuri a folosit ca şi locuinţă unui scriitor german, Nicolaus Berwanger, ce a trăit între 1935-1989 şi a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, iar în prezent posibil să fie locuinţă pentru boschetari.
Căminul a mai folosit şi drept cămin al copiilor abandonaţi. Are geamuri termopan, uşile interioare la fel, în schimb plouă prin acoperiş, nu mai are plafoane, ţigle, iar înăuntru e un focar de infecţie.
După cum spun cei din zonă, a existat și centrală termică, sală de mese, de festivităţi, dormitoare, însă totul s-a distrus, s-a furat ce s-a putut, acum rămânând o ruină.
Una dintre localnicele din zonă a spus că ştie şi primarul: „Și Robu ştie, a trecut pe aici şi i-am arătat, şi a zis… ştiu, ştiu, ştiu”, ştie într-adevăr, dar nici o măsură luată. Iar Primăria Timişoara ştie chiar şi despre alte neajunsuri şi probleme de care se lovesc oamenii de aici, cărora le întoarce spatele.
Freidorful mai are destule de rezolvat, drumuri, trotuare, igenizări, promise de ani şi ani de către autorităţi, dar oamenii rămân cu promisiunile, primarii se schimbă, iar măsuri nu ia nimeni.
