De când merg școlarii cu ghiozdanul în spate, data de 15 septembrie a fost ceva deosebit. Pentru cei mici era prilej de a intra cu multă curiozitate, dar uneori și teamă, într-o lume nouă plină de necunoscut. Pentru cei mai mari este momentul reîntâlnirii cu colegii și de a povesti ce au făcut în lunga vacanță (ce uneori nu este suficient de lungă). Mai nou, ziua mitică de 15 septembrie este, prin voia Ministerului și a calendarelor, decalată pentru cateva zile mai devreme. Parcă niciodată mai târziu.
Cele mai multe școli încă se luptă cu birocrația și cu lipsa suficienta a fondurilor. Cândva, una, două sau chiar trei luni de muncă asiduă a meșterilor nu erau suficiente pentru a renova câte o clădire. Anul acesta totul a fost bulversat de venirea foarte târzie a banilor necesari.
În condițiile acestea, în unele locuri se fac minuni de mobilizare a personalului pentru a renova clădirile.
Una dintre cele mai vechi clădiri din cartierul timișorean Iosefin, în care funcționează Școala Gimnazială Numărul 12, este de o săptămână un furnicar de agitație. Nu lipsește nimeni. De la directori până la personalul auxiliar, toată lumea este alături de muncitorii specializați ce dau o față nouă vechii clădiri. Se vopsește, se curăță parchetul învechit, se dă cu lac. Unele săli se transformă aproape total cu plăci de rigips. Caloriferele au fost scoase în curte pentru curățare și vopsire.
Școala este formată din două corpuri de clădire. Din spusele directoarei adjuncte, Monica Ban, în corpul dedicat celor mici aproape totul este gata. Aici sunt necesare doar igienizări minime și pregătirea materialelor didactice ce sunt deja gata în proporție de peste 90 la sută. În acest edificiu au fost lucrări ample în anii trecuți. Un mare avantaj este faptul că fiecare clasă are sala ei proprie și nu se suprapun, cei mici în corpul A iar cei mari în corpul B.
Probleme mai complexe sunt în corpul B al unității de învățământ, unde din cele 11 săli, patru sunt în regulă și nu au intrat în renovare. Toate celelate sunt în șantier. La unele se schimbă chiar și ferestrele.
Sunt promisiuni ferme de la constructori că până la finalul săptămânii totul va fi gata, chiar și o curățenie temeinică. Dar oricum, tot personalul școlii va fi sâmbătă la post pentru a mai curăța și aranja ce mai e nevoie, poate chiar și duminică dacă e necesar. Copiii vor avea parte de o curățenie exemplară. Dacă s-ar și păstra ar fi extraordinar.
Fațadele exterioare sunt renovate cu respectarea cerințelor impuse de condiția de clădire istorică. La corpul secund a fot înstalată și o poartă ce respectă liniile generale ale uneia de acum două sute de ani în urmă.
Directorul general, Eugen Prisecian, nu putea să lipsească de pe șantier. Nu crede că sunt necazuri mai mari deacât la alte școli. Doar la cladirea principală sunt probleme la streașină, unde există o porțiune căzută, dar speră într-o remediere rapidă cu ajutorul primăriei.
Profesoara Elena Don este în rolul de a debuta din nou la clasa zero pe care o va prelua în curând și are și norocul de a avea o sală ce nu trebuie reparată, ci doar dichisită pentru cei mai mici.
E unul din exemplele de mobilizare de forțe pentru a termina la timp pregătirile pentru acel ,,15 septembrie de deschidere”, ce a fost schimbat anul acesta cu data de 11. Copiii poate se vor împăca cu cele patru zile de vacanță pierdute.
