Politicienii români au așteptat patru ani, după protestele din 2013, pentru a pune din nou la cale distrugerea Roșiei Montane, spun cei de la organizația comunitară De-clic.
Și-au imaginat, în tot acest timp, că noi vom uita, că nu vom mai fi atenți sau că pur și simplu vom avea alte priorități. Au așteptat și s-au gândit la un plan diabolic: cum să se debaraseze de litigiul cu Gabriel Resources și de teama că se va afla despre afacerile lor necurate cu goldu’. Singura lor scăpare, să aprobe mina cu cianuri de la Roșia Montană. Iar acum acest plan e aproape de a fi împlinit.
În septembrie, arbitrajul Gabriel Resources vs. România intră într-o nouă etapă, aceea a marilor dezvăluiri. Este posibil ca Tribunalul de la Washington să publice plângerea integrală a companiei miniere împotriva statului român. În acest memoriu, se vor regăsi toate motivele pentru care firma canadiană cere despăgubiri. Teama că Memoriul companiei va deveni public se pare că îi îngrozește pe câțiva dintre politicienii care au susținut de-a lungul timpului proiectul minier. Reacțiile din presă din ultimele zile arată cât de exploziv ar putea fi conținutul Memoriului și explică graba politicienilor de a încheia arbitrajul. Printre cei vizați de expunerea Gabriel Resources s-ar putea regăsi și Călin Popescu Tăriceanu sau Mihai Tudose, cei ce decid, în numele statului român, viitorul arbitrajului. Dacă nu ne mobilizăm acum, vom pierde tot ce am obținut în stradă în 2013. Și odată cu Roșia Montană, vom pierde și primele victorii împotriva politicienilor corupți. Să-l determinăm pe prim-ministrul României să nu facă blat cu Gabriel Resources. După protestele din 2013, ce au reînviat spiritul civic și au dat speranță unei întregi generații de români, atât Gabriel Resources cât și statul român și-au schimbat semnificativ strategia. Gabriel Resources s-a văzut nevoită să scoată asul din mânecă: amenințarea cu un arbitraj internațional împotriva României. Iar statul român a jucat cartea tăcerii.
În vara anului 2015, Gabriel a făcut prima mutare. A înregistrat litigiul la Curtea Internațională de la Washington. Au urmat o serie de amenințări în presă din partea companiei miniere încheiate cu prezentarea publică a sumei cerute ca despăgubiri din bugetul public – 4,4 miliarde de dolari. În tot acest timp, Guvernul nu a făcut nicio declarație prin care să-și asigure cetățenii că se vor lupta până la capăt pentru apărarea șanselor României. Dimpotrivă, Guvernul s-a grăbit să confirme pe surse că firma canadiană ‘are documente prin care să-și justifice pretențiile’, fără a-și asuma nicio poziție oficială. Mai mult chiar, pe 21 august 2017, Agerpres a publicat un articol care divulga că avocații ce reprezintă guvernul român în litigiu i-ar fi recomandat premierului Tudose abandonarea arbitrajului în schimbul aprobării minei de aur de la Roșia Montană. Din nou, interesele companiei miniere și ale politicienilor români coincid. E drept, din motive diferite. Compania vrea să scoată bani cu orice preț, iar politicienii vor să-și protejeze propria piele.
Mihai Tudose declara în 2014 că “zăcământul trebuie exploatat”, iar acum a găsit momentul să-și îndeplinească datoria față de RMGC. Scadența este cu atât mai presantă pentru oficialii români cu cât compania minieră amenință că va da tot din casă despre înțelegerile avute cu aceștia. Hai să spunem ferm, din nou, că nu cedăm Roșia Montană și că viitorul ei nu e de vânzare. Pe 1 septembrie se împlinesc patru ani de la debutul Toamnei românești, imensa mobilizare care a salvat Roșia Montană. A fost primul moment când noi, cetățenii, am câștigat împotriva politicienilor corupți.”, transmit cei de la De-clic.
