,,Domnule, îmi spune amicul meu, dintr-o dată, trecând suav spre politică, râdeam de cei de la PNL Timiș de ne cutremuram, nu alta, după farsa ultimelor alegeri interne. Câștigate, vezi bine, de oamenii dlui Robu, după o logică electorală pritocită taman de năvalnicul fost rector al Politehnicii, pentru a-i avea, alături de suflețelul m’nealui, pe alde Popoviciu și pe alte figuri caricaturale de prin fauna politică a bietului Banat!
Da’ iată că nici nu ne-am oprit bine din homericul nostru râs pricinuit de minunile liberalilor de strânsură de azi, că ne-a apucat acum amocul de pe urma parodiei jucate în curtea PSD-ului local, de astă-dată!
Unde, ce să vezi, după debarcarea lui Grindeanu, aruncat ca o măsea stricată de nen-su Dragnea, a început carnavalul tristelor figuri ale marxiștilor pe stil nou. Rămăși fără tăticul lor, care, din fost premier, nu mai are acum voie nici să bată la ușa filialei locale, bieții băieți din PSD Timiș s-au trezit loviți parcă de Acceleratul de Slobozia!
Cine bate, cine bate, la poarta social-democrației de pe malurile Begăi? Păi cine să bată, dragi tovarăși și pretini, taman unul dintre ultimii foști comuniști în efigie, care, până în ziua din urmă a Ceaușescului, a tot propovăduit pacea între popoare și victoriile mărețe ale socialismului”.
Dl Petru Andea, ultimul uasecerist-șef de pe raza județului Timiș în Decembrie 1989, căci despre dânsul scriem aici, s-a trezit înscăunat de Dragnea Ot Teleorman, ditamai președinte coordonator al PSD Timiș! Cum ar veni, se bucurau în morminte alde Pacoste și Eugen Florescu, că ai lor copii de trupă au revenit cu totul la butoane.
Butoanele socialismului, spălat la față mai abitir decât cadavrele politice ale Vechiului Regim!
În cele din urmă, după o mică revoltă produsă în filiala județeană, trimisul lui Dragnea pe pământul social-democrat timișean, virtuosul domn Marian Neacșu, s-a dat bătut și a acceptat că varianta cu dl Andea în fruntea PSD Timiș nu e bună nici măcar ca o glumă deocheată, spusă de nașul afemeiat miresei, în pragul cununiei!
Cu alte cuvinte, parodia pesedistă s-a sfârșit, nu însă și daunele aproape totale produse de ieșirea forțată, pe ușa din dos, a lui Sorin Grindeanu din fruntea nu doar a filialei, ci din partid, în sine.
Ce se va întâmpla mai departe, sunt convins că nici contele de Teleorman, (tot mai hăituit și mai încolțit, în vremea din urmă) nu știe, cu adevărat. Cu atât mai mult, nu știe felul în care vor evolua lucrurile la vârful partidului aflat la guvernare.
Drama noastră, a ținut să-și încheie confesiunea amicul meu de pahar din miezul de noapte fierbinte, e că – oricum am da-o – în Timiș, dar și în Banat, în general, avem o clasă politică atât de joasă în calități și în aspirații, încât, oricum, nimeni și nimic nu ne mai salvează din mediocritatea în care băltim de un sfert de veac încoace!