ACS Poli a avut o campanie extrem de reușită de achiziții în vară. Plecările –vitezistul Bărbuț la CSU Craiova, Alin Ignea la concitadina ASU Politehnica, croatul Novak la echipa bosniacă Vitez, Scutaru la rivala UTA, Al. Popovici și brazilianul Pedro Henrique – au fost compensate de multe nume noi și interesante.
Nu mai puțin de 10 la număr, aproape exact o întreagă echipă, dintre care, fapt încă demn de lăudat, un singur străin. (Nu avem nimic cu străinii, repetăm. Ba chiar e dorit să aducem, dar să fie de valoare mai mare măcar decât ce avem noi. Istoria ne arată că nu se întâmplă însă așa, și e normal să nu se întâmple așa, pentru că nu sunt bani. Și atunci, mai bine își promovezi propriii juniori, nu?).
Vașvari, 31 de ani, un simbol al lui FC Botoșani. Bud, golgeterul CFR-ului clujean, jucător stabilit, de altfel, de câțiva ani la Timișoara. Valentin Crețu și Alexandru Munteanu, ambii de la Gaz Metan, echipă ce a fost la un pas, sezonul trecut, de play-off. Melinte, revenit la echipă după perioada Concordia Chiajna. Covalschi, 22 de ani, de la echipa de ligă secundă CS Afumați. Alexandru Ciucur și Țigănașu, ambii de la revelația sezonului trecut, CSM Poli Iași. Vlad Mihalcea, 19 ani, împrumutat de FCSB/Steaua, jucător adus la roș-albaștri de Mirel Rădoi, pe când avea doar 16 ani! Brazilianul Miguel, pe numele lui complet Miguel Antônio Bianconi Kohl, atacant de 25 de ani, venit de la Mogi Mirim, din țara sa natală, echipă la care acum doi ani jucau legendarul Rivaldo și fiul său, Rivaldinho, acum la Dinamo!
Și totuși, o nedumerire. De ce tinerilor crescuți în pepiniera proprie, una dintre cele mai bune din țară, li se dau atât de puține șanse. De ce nu se încearcă timișorenizarea echipei?