Recent doi ciobani au fost mușcați de urs. Oamenii erau la cules de ciuperci și fructe de pădure, la marginea pădurii. Potrivit Mediafax doar în acel județ, de la începutul anului, alte șapte cazuri de persoane mușcate de urs au fost înregistrate de autorități!
Că oamenii tot cad pradă urșilor și altor fiare ale pădurii e o discuție extrem de veche și nu ne propunem să o antamăm acum, cu atât mai mult cu cât ea nu s-a dus niciodată fair: au vorbit doar tabăra pro sălbăticie și tot mai rar s-au auzit și argumentele celor care chiar trăiesc în aceste zone…
M-a năucit însă nesimțirea cu care prefectul de Harghita afirma în direct la Digi 24 că ciobanii ar fi fost de vină, pentru că au intrat în pădure!
Jean Andrei, prefect de Harghita, a declarat la Digi24 că cei doi au fost atacați de o ursoaică și au răni destul de grave la nivelul capului și la membrele inferioare, dar a dat asigurări că se află în afara pericolului. „Cred că și oamenii sunt de vină când animalele atacă, se duc pe teritoriul animalelor. În Harghita, problema urșilor e de actualitate”,… scriu jurnaliștii de la Digi 24.
Oricât de iubitor de natură aș fi, cu această afirmație nu pot fi de acord. Oamenii aceia ar fi fost pe „teritoriul ursului” dacă ar fi căutat oarece în bârlogul acestuia, dar să spui că sunt vinovați pentru simpla intrare în pădure – pentru a culege ciuperci și fructe de pădure și nu pentru a ucide ursul – este o mare nedreptate. De sute de ani oamenii care trăiesc în zonele montane, în vecinătatea pădurii, cu asta se ocupă: culeg de-ale gurii din pădure, fie că sunt trufe, ciuperci ori fructe de pădure.
Asta dacă nu cumva prefectul trădează discuții ce este posibil să aibă loc la un anumit nivel, dar sunt ținute departe de publicul larg. Este vorba despre o așa-zisă sălbăticire a pădurii, a locurilor aflate ceva mai departe de civilizație. Ceea ce ar face ca cea mai mare parte a județului Harghita să fie „curățat” de populație pentru a fi sălbăticit, căci este o zonă montană prin excelență.
Să declari o anumită zonă protejată este un lucru (deși zona în care au fost cei doi ciobani nici măcar așa ceva nu era), însă din zonă protejată să o transformi în zonă sălbatică, teritorii ale ursului, râsului sau lupilor e diferență mare și cale lungă. Nu cu mulți ani în urmă, Anina era confruntată cu o problemă similară, generată nu de urși ci de lupi.
Peste tot în lume în asemenea zone există și așezări umane, iar oamenii trăiesc în bună pace și în condiții normale cu jivinele. Aceiași militanți ecologiști sunt consumatori serioși de afine, zmeură sau alte asemenea. Iar toate acestea nu vin decât din pădure, acolo unde oricând te poți întâlni cu lupul sau cu ursul. Să spui că nu protejezi în nici un fel omul, doar pentru că acolo e sălbăticie și e „teritoriul ursului” este o lipsă de responsabilitate.
Automat soluția țipată și strigată de grupul de interese opus a fost vânătoarea! O problemă a cărei dezbatere a fost frecvent evitată și care s-a discutat doar în anumite cercuri de interese a dus aici. Problema este gravă și ea există, iar rezolvarea ei nu trebuie să vină de la un singur grup de interese, fie că este cel al activiștilor de mediu fie că este cel al vânătorilor sau al silvicilor. Principalul grup care trebuie implicat și ascultat sunt oamenii locului, cei care de sute de ani au găsit soluții și au supraviețuit acolo.
Asta dacă nu cumva se ignoră total tocmai acest segment important de populație din acele zone și autoritățile sau grupurile de interese au intenția unei sălbăticiri. Pe șest!