În opinia mea, abandonarea intempestivă a guvernului Grindeanu de către liderii PSD – ALDE nu are nicio legătură cu explicațiile penibile mediatizate de liderii acestor partide. Faptul că executivul investit de parlament după alegerile de anul trecut a decis o majorare substanțială pe tremen mediu a salariilor în sectorul public al economiei reprezintă adevăratul motiv pentru care guvernul Grindeanu a fost dezavuat de către decidenții din PSD și din ALDE.
Să ne reamintim cât de vehement și de sistematic a fost criticată în ultimile luni ideea majorării salariilor din sectorul public al economiei românești de către CE, FMI, experții agențiilor de evaluare a riscului de țară și de tot felul de politicieni și „experți” autohtoni sau străini. Din păcate, însă, aceste opinii au un grad extrem de redus de validitate și reprezintă doar clișee propagandistice. De ce?

După cum este cunoscut, principalul „argument” al celor care invocă lipsa de sustenabilitate a proiectului de majorare a salariilor din sectorul public al economiei românești în următorii cinci ani îl reprezintă un așa-zis decalaj negativ dintre creșterea salariilor și creșterea productivității muncii. Dar acest „argument” este complet fals. Datele prezentate în continuare reflectă foarte clar că o majorare substanțală în următorii cinci ani a salariilor din instituțiile publice și din companiile private românești este perfect sustenabilă.

În opinia mea, abandonarea intempestivă a guvernului Grindeanu de către liderii PSD – ALDE nu are nicio legătură cu explicațiile penibile mediatizate de liderii acestor partide. Faptul că executivul investit de  parlament după alegerile de anul trecut a decis o majorare substanțială pe tremen mediu a salariilor în sectorul public al economiei reprezintă adevăratul motiv pentru care guvernul Grindeanu  a fost dezavuat de către decidenții din PSD și din ALDE.

Să ne reamintim cât de vehement și de sistematic a fost criticată în ultimile luni ideea majorării salariilor din sectorul public al economiei românești de către CE, FMI, experții agențiilor de evaluare a riscului de țară și de tot felul de politicieni și „experți” autohtoni sau străini. Din păcate, însă, aceste opinii au un grad extrem de redus de validitate și reprezintă doar clișee propagandistice. De ce?

După cum este cunoscut, principalul „argument” al celor care invocă lipsa de sustenabilitate a proiectului de majorare a salariilor din sectorul public al economiei românești în următorii cinci ani îl reprezintă un așa-zis decalaj negativ dintre creșterea salariilor și creșterea productivității muncii. Dar acest „argument” este complet fals. Datele prezentate în continuare reflectă foarte clar că o majorare substanțală în următorii cinci ani a salariilor din instituțiile publice și din companiile private românești este perfect sustenabilă.

PMS – productivitatea muncii pe salariat calculată ca un raport între produsul intern brut exprimat în euro PPS și numărul de salariați din economie; SBO –salarii brute orare (euro PPS per salariat și oră); Euro PPS – reprezintă o unitate monetară cu aceeași putere de cumpărare în toate cele 28 de state din UE. Sursa: Eurostat, National accounts, Auxiliary indicators, Labour productivity and labour cost.

Într-adevăr, datele anterioare reflectă în mod evident faptul că România nu poate fi inclusă nicicum în grupul țărilor din UE care au înregistrat în perioada 2007 – 2015 decalaje negative între creșterea productivității muncii și creșterea salariilor (Bulgaria, Estonia, Letonia și Slovacia), întrucât România a înregistrat în perioada menționată cea mai mare creștere a productivității muncii din UE (37,8% ), o creștere cu mult mai mare decât creșterea salariilor (13,8%)! De aceea, cei care susțin că o eventuală creștere a salariilor în România ar fi nesustenabilă datorită unui decalaj negativ dintre creșterea productivității muncii și cea a costurile salariale fie nu sunt bine informați, fie promovează în cunoștință de cauză teze propagandistice.

În acest context, proiectul, deja legiferat, de majorare a salariilor din sectorul public promovat de cabinetul Grindeanu reprezintă o mare provocare pentru patronatul din sectorul privat al economiei româneși, mai ales cel deținut de investitorii străini, și nu numai. Pentru că o creștere substanțială în următorii cinci ani a salariilor din sectorul public va declanșa o inevitabilă creștere a salariilor și în sectorul privat al economiei românești. Spre exemplu, salariile din sectorul public au crescut în medie cu 27,7% în primul trimestru din acest an datorită politicii salariale promovate de cabinetul Grindeanu. Pe cale de consecință, salariile din sectorul privat al economiei românești au crescut în aceeași perioadă cu 13,9%! Mai mult, inovația macroeconomică brevetată de guvernul Grindeanu s-a răspândit ca o epidemie și în Ungaria, Letonia, Bulgaria și Grecia. Drept urmare, salariile din sectorul public au crescut în primul trimestru al acestui an cu 14,5% în Ungaria, cu 11,6% în Letonia, cu 9,2% în Bulgaria și cu 8% în Grecia¹.

Este evident că aceaste creșteri salariale „emergente” nu au rămas fără ecou la Bruxelles și în alte capitale occidentale. Să ne amintim de celebrele mitinguri împotriva Ordonanței 13 sau de multiplele diversiuni care vizau înlăturarea guvernului Grindeanu. Dar guvernul Grindeanu a rezistat și și-a finalizat cu mare dificultate proiectul legislativ de majorare pe termen mediu a salariilor din sectorul public. Iar această „obrăznicie” a înfuriat foarte tare comisarii de la Bruxelles. Cred că toată lumea a înțeles că cei care au decis înlăturarea cu mijloace „democratice” a cabinetului Grindeanu nu locuiesc în România ci în străinătate. Pe scurt, aceasta este istoria unui guvern și a unui premier care a vrut ca medicii, inginerii, matematicienii, funcționarii și muncitorii calificați să nu mai emigreze în Occident ci să muncească în țara lor natală. O istorie tristă, desigur. Dar, din punctul meu de vedere, există în această istorie și un motiv de bucurie. Faptul că Sorin Grindeanu nu a cedat presiunilor și a dat peste cap planurile Bruxellesului reprezintă un eveniment excepțional. Într-o țară plină de politicieni „mioritici”, Sorin Grindeanu nu și-a negociat demnitatea. Și chiar dacă gestul său este deocamdată singular, sunt sigur că în viitor asemenea gesturi nu vor mai fi atât de rare…

Surse: 1. Eurostat, News release, 98/2017 – 16 June 2017.