La sediul Primariei din Timișoara, în sala de consiliu, va avea loc vineri de la ora 11 ceremonia de decorare a lui Ignaz Bernhard Fischer. Este o destul de târzie dar meritată recunoștere a meritelor celui ce a fost un tăcut și modest dar, cu atât mai încrâncenat, aparător al celor sărmani și oropsiți. Toată viața s-a călăuzit după principiile corectitudinii și a demnității.

Președintele României, Klaus Werner Iohannis, a conferit prin decretul semnat la 11 noiembrie 2016 lui Ignaz Bernhard Fischer, președintele Asociației Foștilor Deportați din România în URSS, cu prilejul aniversării a 90 de ani, Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler „în semn de deosebită apreciere pentru înalta sa ținută morală, pentru demnitatea și curajul cu care a militat, de-a lungul timpului, pentru libertate și democrație, pentru eforturile pe care le-a facut, în numele Asociației Foștilor Deportați din România în URSS”.

Ceremonia de decorare a lui Ignaz Bernhard Fischer va fi oficiată de Sergiu Nistor, consilier prezidențial la Departamentul Cultură, Culte și Centenar al Administrației Prezidențiale.

Născut la 2 octombrie 1926, la Bacova, în judeţul Timiş-Torontal, Ignaz Bernhard Fischer este un scriitor de limbă germană, şvab originar din Banat.
A urmat şcoala primară în satul său, apoi a urmat liceul Banatia din Timişoara.
În ianuarie 1945, a fost deportat în Uniunea Sovietică pentru „reconstrucţie”.
S-a întors în țară la sfârşitul anului 1949 şi a început să studieze teologia.
În data de 15 aprilie 1954, a fost hirotonit preot catolic.
A fost membru al Ordinului Călugarilor Salvatorieni (Salvatorianerorden).
Pentru început, a lucrat ca ajutor de preot (Aushilfspriester), fiind trimis acolo unde era nevoie.
În perioda 1955-1956, a fost preot duhovnic în Cărpiniş, iar în perioada 1957-1970 preot în Anina.
În anul 1970, s-a casatorit şi a trebuit să renunţe la preoţie.
Din 1970 până în 1974, a lucrat la Intreprinderea Agricolă de Stat din Măureni.
În 1974, s-a mutat la Timişoara, unde a lucrat ca şef de depozit până în 1979.
Din 1980 până la pensionare, în anul 1986, a lucrat ca şef cu transporturile într-o intreprindere de prelucrarea laptelui.
În perioada 1988-1991, a fost secretar al enoriei romano-catolice din Mehala-Timişoara.

Dupa Revoluţia Română din 1989 a început să editeze o mică publicaţie: Glaubensbote (Mesagerul credinţei).
Publicaţia conţine articole pe teme religioase şi se adresează bisericilor romano-catolice din Timişoara.
Este singura publicaţie catolică în limba germană din România.
Publicaţiile Neue Banater Zeitung şi Neuer Weg au republicat aceste articole în rubrica „Wort zum Sonntag” (Cuvântul de duminică).
Publicaţia Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien a continuat tradiţia.
În februarie 1990, Ignaz Fischer a fost unul din membrii fondatori ai Vereinigung der ehemaligen Russlanddeportierten (Asociaţia foştilor deportaţi în Uniunea Sovietică), devenind preşedinte al asociaţiei.
Din 1991, a lucrat în cadrul Forumului Democrat al Germanilor din România, sucursala Banat, al carei preşedinte a fost ales.