Numele de paeonia officinalis ssp. banatica, denumirea științifică a bujorului mov bănățean, provine de la Paeon, doctor al zeilor din Olimp, care ar fi folosit o specie de bujor pentru a trata rănile zeilor Ares şi Hades, sau de la numele anticului regat al paeonilor, trib ce locuia în nordul Macedoniei, spune InfoNatura2000.

Prima dată numele de Paionia a fost folosit de Theophrastes în sec. IV î. Chr.
Numele speciei este latinescul officinalis – de uz farmaceutic, medicinal.
Numele subspeciei este cuvântul latinizat banatica, din Banat, bănăţeană.

Deşi ultimele studii genetice asupra bujorilor bănăţeni au relevat clar că este o specie independentă, încă este denumită în unele liste după vechea concepţie potrivit căreia ar fi doar o subspecie regională a bujorului mediteranean, mai spune InfoNatura2000.

De fapt, bujorul bănăţean a luat naştere cu multe zeci de mii de ani în urmă printr-un proces de hibridare între bujorul mediteranean (Paeonia officinalis, cultivat şi în grădini) şi bujorul lui Maire (Paeonia mairei) din arealele muntoase din China.

Planta este deosebit de frumoasă în momentul înfloririi, florile mari de un mov intens fiind foarte parfumate.
Frunzele, de asemenea mari, sunt divizate în segmente de o formă foarte variabilă în cadrul aceleiaşi populaţii.
Specia este răspândită numai în pădurile din micile masive muntoase ale Câmpiei Panonice (Ungaria, Voievodina) şi în pădurile de fag, gorun auriu şi stejar pufos din Munţii Banatului şi arealul Porţilor de Fier (atât în România cât şi în Serbia).

Habitatele în care a fost identificată specia în munţii din sud-vestul României sunt cele de făgete ilirice şi gorunete ilirice, dar şi rariştile de stejar pufos panonice.

Populaţiile cunoscute sunt mici, izolate, localizate în păduri din vecinătatea localităţilor Baziaş, Gura Văii, Ciclova Română, Sasca Montană.

Câteva mici populaţii se află localizate şi în Munţii Codru-Moma în făgete dacice.

Acestea înfloresc cu o lună mai târziu decât populaţiile bănăţene (mijlocul lunii aprilie, respectiv mijlocul lunii mai).

Mai există, semnalate din secolul XIX, dar neconfirmate recent, populaţii ale acestei specii în două locuri din Subcarpaţii Buzăului, care ar trebuie reinvestigate, mai spune InfoNatura2000.