-Bine ați revenit în Timișoara. Înțelegem că dezbaterea de astăzi este o excelentă ocazie pentru a reseta activitatea acestei prestigioase structuri economice pe care o reprezentați.
-Confindustria este un patronat foarte important din Italia, ce adună peste 140.000 de companii. În România nu suntem chiar așa de mari, încă. Ne-am început activitatea investițională în 2001, chiar aici, în Timișoara, dar sediul central, după momentul respectiv, s-a mutat la București. Odată cu evenimentul de astăzi, reînnodăm activitățile din Timișoara și din Banat cu structurile noastre, ale întreprinzătorilor din Timiș, după o pauză de doi ani, când nu am fost activi pe piața de business din vestul țării. Relansăm activitățile tradiționale cu acest eveniment care se ocupă de noul standard de certificare ISO 37001, care a apărut în ianuarie.
Însă noi, mă refer la Confindustria România, ne-am ocupat de acest standard și înainte de a fi creat oficial. Este un standard anticorupție și astăzi vom vorbi mai pe larg despre acest nou concept în mod pragmatic. Nu suntem aici ca să dăm lecții de etică nimănui. Fiecare dintre companiile noastre are propriile standardele în domeniu, care sunt destul de ridicate. Dar nu suntem aici ca să vorbim despre noi, în sensul de cât suntem de frumoși sau de corecți. Trebuie să vorbim în mod pragmatic despre cum ar putea să ne ajute aceste standarde de integritate în afaceri, fie prin aplicare la companiile private, fie la entitațile și organizațiile de stat. Și credem, în acest moment, că este de mare actualitate respectiva problemă. Pe noi ne interesează cum poate deveni acest standard o pârghie pentru industriile și asociațiile noastre, mai ales pentru firmele foarte mari, ca să se evite situațiile în care managerii de nivel mediu sau înalt să-și facă bugete din activități de tip border-line sau chiar ilegale. Adică să vândă mai mult ca să dea premii sau forme de mită mascată!
-Experiența italiană, la capitolul corupție în domeniul marilor afaceri, din ultimii douăzeci de ani, vă ajută? În Italia ați trecut prin asemenea situații și acum se vede că ați reușit să impuneți asemenea standarde!
– Da! Se poate spune acest lucru. Că ne interesează ca între patronate să fie o concurență loială și clară. Să câștige cel mai bun, cel mai competitiv. Și din acest punct de vedere credem că este un beneficiu pentru toate firmele, nu numai care sunt asociate la noi. Este valabil pentru toate firmele din România. Pentru că noi suntem firme cu patroni italieni, dar în același timp suntem firme românești. Noi acționăm în acest teritoriu, iar dacă devenim mai competitivi și prin această eventuală aplicare a standardelor de etică, este foarte bine. Măcar va câștiga cel mai bun, iar lecția este că atunci când copiezi lucrurile bune și te inspiri de la cine este mai bun în domniu, crește competitivitatea. Este important să fii într-o competiție loială, unde regulile sunt clare și arbitrul să știe ce are de făcut.
– Legat de Timișoara. Aici a fost, după 1990, un perimetru foarte bun pentru investițiile italiene. Companiile extrem de mari, multinaționale, au venit aici să construiască și să producă. Cum stau lucrurile în momentul de față? Mai există acest interes al zonei de business din Italia pentru Banat? Preconizați noi investiții în regiune?
– Trebuie să vorbesc cu colegii de aici. Dar România rămâne o țară interesantă pentru anumite aspecte. Pentru că este în Uniunea Europeană și are un nivel de taxare care poate fi apreciat drept favorabil, deși țările din apropiere au chiar un nivel mai mic al taxelor, ca de pildă, Bulgaria. România nu este așa departe de Italia și are multe puncte tari. Banatul în sine pare că în ultimii ani a fost mai puțin interesant față de cum era acum douăzeci de ani. Înainte era atractiv datorită apropierii de granițele occidentale. Acesta era avantajul, dar acum se pare că a devenit, mai degrabă, un dezavantaj. Pentru că aici au crescut salariile! Multe firme au mers mai către est și către Moldova unde se găsește mai multă mână de lucru și salariile sunt ceva mai mici. În vest nimeni nu mai vine pentru lucru în lohn. Însă pentru investitii și servicii, Timișoara este încă în fața altor regiuni. Ce se întâmplă aici, acum, peste trei, patru ani se va petrece și în restul județelor țării, din ce văd eu.
-Cu zece, poate cinsprezece ani în urmă, Timișoara era un magnet pentru industriașii italieni. Veneau firme italiene să investească, să producă, apoi, după scurtă vreme, plecau în Asia. Mai e de actualitate acest fenomen?
– Este un fenomen care se întamplă în sectoarele ceva mai sărace, cum ar fi industria textilă. Concurența și costul manoperei înseamnă foarte mult. Au plecat din Italia, au venit în România, să ia un răgaz. Au sperat în faptul că aici costurile sunt mai mici, dar este de amintit și faptul că productivitatea nu era chiar la fel. Anumiți investitori era normal să dispară pentru că nu erau foarte bine organizați. Nu au investit tehnologic, în mașini mai moderne. Alții s-au mutat pentru că, de pildă, clienții lor nu mai țineau prețul (cum se spune în agricultură). Alții au falimentat, se mai întâmplă să nu ai noroc. Firmele merg mai bine sau mai slab peste tot în lume, dar astăzi nu se mai pleacă așa ușor dintr-o țară în alta. Există oriunde un risc. Vedeți ce se întamplă în Asia și în lume. Nu se mai poate ,,fugi”, pur și simplu, cu locurile de muncă. Se caută profitul, cum este şi firesc, dar și stabilitatea.
–Câte companii are, reunite, în momentul de față, Confindustria, în Banat?
– Cred că acum avem cam 20 de firme afiliate structurii noastre, la nivelul Banatului. (NR: Este vorba de firme afiliate la Confindustria. Dar în afara acestora, activează foarte mulți alții neafiliați. Legea română nu îi obligă, cum se întâmplă în Italia, să fie parte a unei forme asociative).
Dar prezența firmelor cu capital italian, în Timiș și în întreaga arie a Banatului, este de câteva mii, aproximativ șapte mii. Sunt, însă, și multe firme inactive. Există și destule companii active în sectoare tradiționale aici în Vest, cum ar fi: mobilier, servicii, asigurări, comerț de tip import-export și restaurante.
