România trece la ora oficială de vară în ultimul sfârșit de săptămână din luna martie. Peste o săptămână, în noaptea de 25 spre 26 martie, ora 3:00 va deveni ora 4:00, iar ziua de 26 martie va fi cea mai scurtă zi din an.

Odată cu modificarea orei, diferenţa faţă de timpul universal (GMT) va fi de trei ore. În restul anului, diferenţa orară faţă de ora meridianului Greenwich este de două ore.

Prin această schimbare, orarul de vară din România este corelat cu cel practicat în ţările membre ale Uniunii Europene şi se aplică pentru perioada cuprinsă între ultima duminică a lunii martie şi ultima duminică a lunii octombrie.

Schimbarea orei ar putea afecta persoanele sensibile la „ceasul biologic”. Astfel, acestea ar putea avea nevoie de o perioadă de acomodare.

Prin introducerea orei de vară, s-a urmărit ca oamenii să se beneficieze cât mai mult de lumina naturală a Soarelui şi de reducerea folosirii luminii artificiale.

De când se schimbă ora în România?

În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în 1932, între 22 mai şi 2 octombrie. Până în 1939, ora de vară a funcţionat în fiecare an, între prima duminică din aprilie, ora 00:00, şi prima duminică din octombrie, ora 01:00. Din 1941, ora de vară nu s-a mai folosit, fiind reintrodusă în România abia în 1979, scrie news.ro.

Până în 1996, ora de vară se introducea de la sfârşitul lunii martie până la sfârşitul lui septembrie. Din 1997 s-a trecut la ora de vară din ultima duminică a lunii martie până în ultima duminică din octombrie, potrivit Observatorului Astronomic.

În 1979, România a semnat Convenția fusurilor orare, iar, în 1997, prin ordonanță guvernamentală, orarul de vară a fost corelat cu cel practicat în țările UE.

Pe continentul european, schimbarea se face în toate țările, cu excepția Islandei, Belarusului și Rusiei. Schimbarea, însă, nu este simultană în toate țările, din cauza diferenței de fus orar. În unele țări, trecerea se realizează în prima duminică a lunii aprilie.
De ce se schimbă ora?

Prin introducerea orei de vară, s-a urmărit să se beneficieze cât mai mult de lumina naturală a Soarelui și de reducerea folosirii luminii artificiale.

Benjamin Franklin a sugerat, în 1784, această metodă într-o satiră, în care menționa că s-ar realiza o economie de lumânări prin folosirea luminii de dimineață a soarelui. Ideea folosirii orei de vară este atribuită, însă, neozeelandezului George Vernon Hudson, entomologul care a susținut că are nevoie de mai multă lumină pentru a studia insectele și care a venit cu această idee în 1895.

Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând din 1916 (între 30 aprilie şi 1 octombrie). Au urmat britanicii, care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai şi 16 octombrie). Alte ţări care au introdus ora de vară au fost: Belgia, Denemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia şi Tasmania.

Pe 19 martie 1918 a fost introdusă şi în Statele Unite ale Americii, dar a fost folosită doar până în 1919. Apoi, pentru o perioadă mai îndelungată, a fost aplicată în SUA în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, între 3 februarie 1942 și 30 septembrie 1945.

La data de 13 aprilie 1966, legislativul american a impus respectarea orei de vară la nivel național („Daylight saving time” — DST sau „summer time”), din ultima duminică a lunii aprilie până în ultima duminică din luna octombrie.

Douăzeci de ani mai târziu, președintele Ronald Reagan a semnat un act federal pe probleme de mediu, ce conținea și o prevedere care solicita conservarea energiei și respectarea orei de vară. De atunci, ora de vară a rămas stabilită pe o perioadă de șapte luni, între echinocțiul de primăvară și cel de toamnă.

Ora de vară este în prezent implementată în aproximativ 70 de state, dar perioada variază de la o ţară la alta. Cel puțin 160 de țări și de teritorii nu recurg, însă, la schimbarea orei. Cel mai recent a renunțat la introducerea orei de vară, Rusia, în 2014. Există multe state care au folosit sau folosesc doar experimental acest sistem orar.

China a utilizat experimental ora de vară în perioada 1986-1991. De asemenea, țările ecuatoriale și tropicale nu aplică ora de vară, deoarece durata zilei și a nopții este egală de-a lungul anului.

Schimbarea orei, un disconfort psihologic și fiziologic

Potrivit psihologului Cristina Fulop, cei mai mulţi oameni nu simt nicio schimbare la schimbarea orei, dar se pare, totuși, că organismul se adaptează mai greu decât toamna, când trecem la ora de iarnă.

„Activitatea sistemului nervos empatic este accelerată. Putem avea tulburări de ritm cardiac și variații ale tensiunii arteriale. Creșterea orelor de lumină influențează dispozițiile noastre. E foarte posibil ca, în urma acestei deteriorări a calității și cantității somnului să ne concentrăm mai greu, să fim mai puţin vigilenţi”, spune psihologul.

Cristina Fulop a explicat că, într-o săptămână, organismul uman se adaptează acestei schimbări, cu condiția să fie respectate orele de somn și de masă. Sportul, de asemenea, are un rol important. „Cu cât avem un stil de viaţa mai sănătos, cu atât orice schimbare ne va influenţa mai puţin”, a mai spus specialistul.

Trecerea la ora de vară reprezintă un stres suplimentar şi un disconfort psihologic şi fiziologic, întrucât oamenii trebuie să se trezească mai devreme, deşi se vor culca la fel de târziu, a declarat pentru News.ro și preşedintele Colegiului Psihologilor, Mihai Aniţei.

„Multe ţări au renunţat la acest sistem, pentru că beneficiile nu sunt atât de mari încât să merite să supui populaţia la un stres în plus. Scularea cu o oră mai devreme înseamnă un stres suplimentar, pe lângă ceea ce avem. Este un disconfort psihologic şi fiziologic, ni se ia din timpul de odihnă”, a arătat preşedintele Colegiului Psihologilor din România.

Mihai Aniţei a mai spus că oamenii vor fi „moleşiţi, obosiţi, mofluzi sau chiar nervoşi, pentru că nu s-au odihnit suficient”.

„Vor bea mai multă cafea şi mai devreme, ca să se trezească. Nu cred că nivelul beneficiilor este pe măsura efortului organismului”, a adăugat profesoul Mihai Aniţei.

El spune că organismul se poate adapta la noul sistem și după câteva săptămâni. Specialistul a exemplificat cu disconfortul creat de deplasările pe alte continente, unde diferenţa de fus orar este mare. „Gândiţi-vă şi la perioadele în care plecăm în America, Noua Zeelandă, Japonia sau Islanda. Atunci şocul este şi mai mare. Dacă suntem obligaţi să rămânem mai mult timp, organismul se va adapta într-un final, dar va fi şi mai greu”, a precizat profesorul Aniţei.