Nu ne vindem ţara??? Peste 16.000 de cereri de vânzare-cumpărare a pământului numai în județul Timiş

În acest moment, nu se ştie exact în cifre cât teren mai aparţine statului român, cât e în folosinţă temporară şi cât este vândut oficial cetăţenilor străini, fie că sunt din Uniunea Europeană sau nu. În Timiş, hectarul de pământ agricol se vinde la preţuri derizorii, cuprinse între 2.000 – 5.000 euro, în timp ce în Olanda, tot o ţară a Uniunii Europene, un ha de pământ agricol este dat cu 20.000 -30.000 euro. Este normal acest fapt? Evident că nu! Un lucru este clar! Dacă Ministerul Agriculturii va analiza exact situaţia, ne-am întrista amarnic să descoperim că scumpa noastră patrie mai este a  românilor într-un procent mult mai mic.

Până la 45% din pământul agricol este vândut alogenilor

Atât autorităţile judeţene din Timiş, cât şi fermierii susţin că nimeni nu a făcut o cercetare exactă pentru a afla cât pământ este vândut alogenilor. Se vehiculează un procent cuprins între 30 – 45%, fără să fie exagerat. Pe primele locuri dintre cei care au devenit stăpâni peste pământul din Timiş sunt italienii, francezii, englezii, ungurii, olandezii, dar sunt şi foarte mulţi arabi, care stăpânesc hectarul bănăţean. Procentele se menţin şi la nivel naţional. O parte din ţară, îngrijorător de mare, este vândută oficial şi legal, conform normelor Uniunii Europene în vigoare, şi în continuare se vinde, proces stimulat chiar de Bruxelles. La fel de gravă este situaţia şi în ceea ce priveşte înstrăinarea pădurilor patriei. Rămâi şocat când vezi cum codrii seculari ai României sunt raşi de pe suprafaţa pământului cu cea mai mare nonşalanţă, încărcaţi în trenuri fără sfârşit pentru a lua drumul străinătăţii, iar guvernul nu vrea să pună capăt acestui jaf ucigător. La începutul anului 2017, la Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Timiş erau înregistrate peste 16.000 de cereri de vânzare-cumpărare a pământului agricol.

„Dacă ne uităm pe documente, vom vedea că un număr destul de mare, şi nu numai în judeţ la noi, este format din persoane fizice sau juridice străine. E drept că suntem europeni membri în UE şi respectăm toate regulile şi legile comunităţii europene, dar sunt alte ţări care nu dau pământul, cum sunt ungurii, de exemplu”, spune prof. dr. Doru Petanec, directorul DAJ Timiş.

Cine achiziţionează hectare aici? De obicei nu cumpără numai persoane fizice străine, ci şi companii româneşti care au acţionariat străin. Din acest punct de vedere nu ai ce să le faci. Totul este legal. Mi-am făcut firma în România şi cumpăr teren. Ce ai cu mine? Am….! Până când o să ne vindem ţara şi pământul strămoşesc? Situaţia este oarecum depăşită, dat fiind că o suprafaţa agricolă foarte mare a ţării este înstrăinată. Singura şansă este că pământul nu poate fi băgat într-un rucsac sau urcat în maşină şi cărat din cadrul frontierelor României. Va rămâne tot aici.

„Totuşi este vorba de transferul din proprietatea cetăţeanului român, care nu are bani, către un alt cetăţean străin, care vine aici cu bani şi este finanţat de stat, banii sunt luaţi din bănci şi vine să cumpere teren agricol la preţ derizoriu. Acest fapt nu este normal”, spune prof. univ. dr. Radu Şumălan, cadru didactic la USAMVB „Regele Mihai I” Timişoara şi şeful interimar al PMP Timiş.

Cum s-a ajuns aici?

De ce am ajuns în situaţia aceasta dramatică? Nu avem încotro, dar ne întoarcem la politică, fiindcă politica este în tot şi în toate într-o societate democratică, aşa cum pretindem că este şi societatea românească europeană. Prof. Şumălan, explică: „Nu avem o politică eficientă în interesul poporului român, în interesul ţării şi al cetăţeanului, al agricultorului român. Să se spună: „Tu, tânăr fermier antreprenor, vrei să îţi cumperi pământ şi nu ai bani? Eu, banca, statului român, iată, îţi dau aceşti bani să îţi iei pământ!”. Ca atunci când îţi iei locul de casă. Există o bonitate. Indiferent că mă înţeleg cu tine, hectarul pe zona aceasta este 5.000 euro. Acesta este preţul real. „Câte ha vrei să îţi cumperi?”. „Vreau 10 ha!”. „Ok! Îţi dau împrumut aceşti bani cu o dobândă rezonabilă să îţi cumperi terenul!”. Atunci să girezi cu el, iar banca îţi poate lua pământul pe care îl cumperi – ca şi garanţie. Pământul e cea mai bună garanţie. Atunci îl poţi contracara pe cetăţeanul străin trimis aici să achiziţioneze pământ”, este de părere prof. Şumălan.

Ce e de făcut?

„Statul poate să facă o lege privind arendarea terenului agricol, fără să fie discriminatorie nici pentru cetăţenii străini, nici pentru români. Una este să dai în arendă pământul pe termen lung, fiindcă dacă omul vrea să îşi facă plantaţie de pomi sau de vie nu poţi să îl dai în arendă pe doi-trei ani, ci pe mai mulţi ani. Dacă îl dai în arendă pe termen lung şi foarte lung el trebuie să facă dovada că şi-a înfiinţat acea plantaţie agricolă, care să justifice timpul lung de arendare. În plus, trebuie făcut periodic, cel puţin o dată pe an, o inspecţie din partea unei instituţii cu drept de control –Ministerul Finanţelor sau al Agriculturii – care să constate că i-a menţinut destinaţia iniţială. Dacă proprietarul a spus că vrea să facă livadă să o menţină. Nu peste doi ani să îi schimbe destinaţia. Atunci statul român să îi lase termenul acesta lung de arendare în scop agricol şi trebuie să îl verifice anual că aşa e, că terenul are aceeaşi destinaţie agricolă”, spune prof. Petanec.

„E bună ameninţarea cu puşcăria, aşa cum a făcut Guvernul Ungariei?”. Prof. Doru Petanec este de părere că nu este binevenită. „Nu, nu e bună, fiindcă la noi istoria este înnegurată, dat fiind perioada comunistă de tristă amintire, când în puşcărie intrau tot felul de oameni nevinovaţi. Chiar acum vedem tot felul de situaţii cu oameni închişi pe nedrept. Cuvântul acesta, închisoare, nu sună deloc bine. Poţi, printr-o lege eficientă şi prin controale, să preîntâmpini situaţiile aberante, privind achiziţionarea pământului agricol românesc. De exemplu, o lege să interzică notarilor să încheie acte de vânzare-cumpărare cu străinii. Atunci, notarul nu va putea să facă acte în acest sens şi gata. Nu trebuie să bagi omul la închisoare, indiferent că e străin sau român”, spune prof. Petanec.

Varianta cu interzicerea vânzării pământului este bună, dar specialiştii susţin că pot apărea probleme. Până una alta, continuăm să ne vindem pământul cu ochii închişi şi o să ajungem să îl cumpăram înapoi la preţuri mult mai mari. Pentru că foarte mulţi străini îl achiziţionează nu neaparat pentru a face agricultură, ci pentru a-l revinde la preţuri mult mai ridicate. Fac speculă, cum se zice. „Contrabalansarea, măsura eficientă este aceasta: oferirea de credite din partea băncilor pentru fermierii români să cumpere pământ, iar garanţia să fie chiar pământul pe care fermierul îl achiziţionează. Nu trebuie să îi ceri să îşi pună gaj casa sau utilajele agricole, ci pământul în sine, care reprezintă cea mai sigură garanţie. Problema este că atât timp cât suntem presaţi de la Bruxelles, e greu să opreşti vânzara pământului”, susţine prof. Şumălan.

Totuşi, fermierii din Timiş şi din Arad nu stau cu mâna în sân. Ei s-au reunit într-o asociaţie, iar în data de 14 septembrie 2016 s-a constituit, la Timişoara, Comitetul de Iniţiativă prin care s-a început adunarea de semnături pentru un referendum de modificare a Constituţiei. Fermierii doresc ca principala revendicare să fie declararea terenurilor agricole drept patrimoniu naţional. Adică pământul să nu mai fie vândut străinilor, dar pentru a avea loc mult râvnitul referendum, ar trebui să se strângă 500.000 de semnături, în cel puţin 22 de judeţe. Fermierii susţin că autorităţile ar trebui să promoveze în rândul populaţiei idee de a nu se mai vinde pământul românesc străinilor. Ungurii aşa au procedat, iar ideea a prins. A fost dată legea prin care sunt ameninţaţi cu închisoarea cei care înstrăinează hectarele cetăţenilor sau firmelor străine. Între cetăţenii maghiari au dreptul să îl vândă, dar nu alogenilor şi, iată că la ei legea a avut succes şi nici Uniunea Europeană nu a avut ce să le facă, doar sunt unguri, nu… români cu capul plecat!