La CASA ALBĂ, în Biroul Oval, un dialog în jur de ora zece dimineaţa.
-Ei, James, până-mi termin trabucul şi cafeaua fă un tur prin „împărăţiile mele” şi spune-mi „ce şi cum”…
-Yes, my President… În China e linişte, P.I.B-ul în scădere, au oraşe goale, nici o manifestaţie, mănâncă ce au, lucrează şi tac… Japonezii cum îi ştiţi, harnici, fideli în tratate, Coreea de Sud la fel…
-Dar cei din Nord?
-Mister president, am primit prin sateliţi mai multe imagini… şeful lor s-a îngrăşat, fac rachete care tot lor le cad în cap iar la comanda dată tot de şef, râd o oră dimineaţa şi plâng una seara…
-Şi dacă n-o fac, sau mă-nţelegi, numai zâmbesc sau scâncesc?
-Atunci gata, se termină cu ei…
– Hei, James, e tragic ce-mi spui, dar e şi comic… Zi-i mai departe…
-În America de Sud e linişte, în Africa la fel, unele probleme în Orientul Mijlociu, Volodea e puternic dar îşi ştie lungul nasului, în Uniunea Europeană Merkel a câştigat la categoria ei de vârstă un concurs de frumuseţe…
-Nici nu ştii, prietene, cât de plăcut, distractiv, mi-ai făcut dejunul în dimineaţa asta… Dar înainte de-a ne ocupa de revigorarea monedei noastre şi de flota din Pacificul de Sud, spune-mi ceva despre fostele ţări din imperiul, să zicem, al lui Volodea. Ţări mici, nu prea mai ştiu cum le cheamă…
-Yes… Yes… Polonia lui Chopin, că-l ştiţi, merge totuşi înainte, Cehia lui Kafka, pe care tocmai îl citeşte Doamna, la fel, Slovacia, Bulgaria, pâlpâie, cu România ar cam fi probleme…
-Da… da… la investirea mea, la cina comună cu o mie de oameni am dat mâna cu doi conducători de-ai lor. I-am întrebat dacă le place pescuitul şi ei au spus… Yes… Yes… cum să nu le placă… Dar ce dificultăţi au? Căci păreau siguri de ei…
-Siguri, siguri, dar asta de faţadă. E un haos generalizat acolo, guvernul, parlamentul, preşedintele, nu ştiu câte servicii, tribunalele, se urăsc unii pe alţii, bat pasul pe loc, sunt oameni mai simpli, ce vreţi, au stat cinzeci de ani sub comunism…
-Şi cei doi, care-au fost aici, „pescarii”, nici ei nu fac nimic?
-Tot într-o horă, Donald, la o adică ştii ce vreau să spun, nu prea cred că ne putem baza pe ei…
-Ştii ce, trece-i atunci pe lista cu „probleme”, să discut cazul lor cu Volodia când ne vom vedea la Budapesta, să vedem ce putem face cu ei.
-Încă o chestiune, sunt în N.A.T.O?
-Da, flancul de est la apărare le revine lor…
– O, my , Good, asta ne mai lipsea…
***
Moscova, primăvară, Kremlin, Biroul Patrat, preşedintele Putin stând cu picioarele „americăneşte” pe o masă de aur. Pe peretele din faţă, deasupra unei oglinzi ovale, portretul lui I.V. Stalin. În stânga şi în dreapta oglinzii, fotografiile unor scriitori… Isac Babel, Boris Pilniak, Osip Mandelstham, Mihail Bulgakov. Preşedintele în dialog cu unul dintre strategii săi…
-Grişa, până ce rezolv eu votka asta, fă-mi o prezentare a situaţiilor din toate Rusiile şi Nerusiile mele, fără grabă, calm…
-Gaspadin, tavarişci, cum doriţi, la noi, acasă, e bine, dizidenţii tac, poporul cu „hleba” lui, mai cad avioane, accidente, fleacuri, toţi ne zic „Superputerea de la Răsărit”… Avem peste tot în lume „puncte”, să le zicem astfel, şi nu e de glumit cu ele.
-Grişka, eşti un vechi tactician, nu crezi c-ar trebui să-i mai „bâzâim” cu nişte zboruri, chipurile de antrenament, pe englezi, francezi, pe balticii ăia mici care încap într-o batistă? La conferinţe spunem una, în realitate facem alta…
-Comandant Vladimir, daţi comanda… daţi comanda…
-Ştii ce, Grişa, am şi eu un vis, poate că-l şi ştii, vreau să profit că Uniunea asta Europeană, militar, e un balon de săpun şi să pun mâna pe ţărişoarele din estul continentului, doar ştii c-au fost ale noastre.
-Camandir, încercarea moarte n-are, cine vă împiedică să faceţi asta… o buznă, într-o noapte…
-Mă-mpiedică, pentru moment, americanul de la Casa Albă, moş Donald. Cel mai uşor, ca să rămânem în problemă, cu producerea unor zâzanii, ar fi de pus mâna pe România…
-Poi vorbiţi cu el la Budapesta, poate vă ajută aici şi Viktor, Orban vreau să zic… El tot vorbeşte de o republică secuiască, în mijlocul Ardealului, stiţi, geografic, despre ce vorbim…
-Grişa, nu sări calul, că aşa general cum eşti ajungi în Siberia…
-Glumesc, scumpe tavarişci comandir… pentru o destrămare de un haos oricând se poate profita. România, deocamdată ne oferă o ocazie… şi încă ceva, poate vorbind cu Moş Donald, reactualizăm problema cu „sferele de influenţă”, Teheran, 1943…
-Grişa, încă o vodcă, te rog, cu multă gheaţă acum.
-Am înţeles, vine imediat…