Probabil că cel mai ridicol moment din istoria sportului timișorean s-a consumat sâmbătă, 14 ianuarie. Și trebuia să fie un moment atât de frumos!

Timișoara Saracens SCM UVT trebuia să joace ultimul meci acasă în această ediție a European Rugby Challenge Cup. Adversar, un nume mare al rugby-ului Stade Francais Paris. Celelalte echipe ale grupei sunt britanice, din Londra și Edinburgh. Timișoara în elita acestui sport, alături de reprezentante ale țărilor din Turneul celor Șase Națiuni!

Ei bine, dar asta știți cu siguranță, meciul nu s-a mai jucat. La ora de start, 14, toată lumea era pe poziții. Jucători, oficiali, spectatori. (Spectatori… vorba vine. Au fost vreo sută de oameni. Chiar nu se pricepe nimeni să pună niște afișe prin oraș? Chiar nu există un departament de marketing? Chiar nu mai interesează pe nimeni, nimic, în Timișoara?).

De ce nu s-a jucat, iarăși se știe. Arbitrul lăsând la latitudinea francezilor acest lucru, oaspeții au decis, firesc, să nu-și pună integritatea în pericol. Terenul nu era, clar, corespunzător. Sau poate era, dar pentru nivelul nostru de doi bani.

Stadionul Dan Păltinișanu are instalație de încălzire. Altfel n-ar fi primit aviz de la LPF, având în vedere că arena este ”casa” fotbaliștilor de la ACS Poli. Doar că – tipic pentru LPF – instalația nu era și funcțională, și n-a fost niciodată!!

Clubul organizator, Timișoara Saracens, s-a dat peste cap. A reușit să pornească, prin propriile resurse financiare, instalația, dar era prea târziu, mare lucru nu s-a mai putut, iată, face.

Au fost suficiente vreo trei zile de ger și una de ninsoare slabă pentru ca Timișoara, cea atât de obișnuită să aibă ierni asemănătoare toamnei, să fie incapabilă să găzduiască un meci internațional.

Explicațiile, scuzele și acuzele nu țin și nu-și au rostul. Orașul, care peste patru ani va fi Capitala Culturală a Europei, Capitala Culturii Europene, Capitala Europeană a Culturii sau cum Dumnezeu o suna titulatura oficială, s-a făcut de râs.

De vină sunt miticii, nu?