Robert Șerban: Orice ambasador al României într-un stat își propune o serie de ținte. Care sunt cele pe care vreți să le atingeți, în mandatul de la Belgrad?
Oana-Cristina Popa: Îmi face o deosebită onoare să fiu ambasador al României în Republica Serbia şi să îmi desfăşor activitatea într-un mediu dinamic şi provocator, din imediata noastră vecinătate.
În ceea ce priveşte mandatul meu, îmi propun ca, în mod prioritar, să susţin eforturile Serbiei de integrare europeană. Această evoluţie are potenţialul de a asigura stabilitatea şi prosperitatea întregii regiuni a Balcanilor de Vest, ceea ce este, bineînţeles, în interesul României. În al doilea rând, dar la fel de important, voi impulsiona dezvoltarea schimburilor economice şi culturale dintre statele noastre, precum și concretizarea importantei prezențe a minorității române în Serbia și a celei sârbe în România într-un avantaj real în cooperarea bilaterală. În aceste domenii există, în continuare, resurse importante ale relaţiei bilaterale pe care îmi doresc să le valorificăm mai mult.
Care sunt punctele forte ale relațiilor dintre Serbia și România? Dar cele nevralgice?
Este rolul ambasadelor şi al tuturor misiunilor diplomatice ale României să consolideze relaţiile cu statele acreditante. În cazul Serbiei, pentru îndeplinirea acestui obiectiv voi beneficia de puncte forte precum buna vecinătate, facilitată de prezenţa unei minorităţi înrudite, active şi integrate politic, economic şi social. Îmi propun să capitalizez aceste avantaje, care se regăsesc foarte rar în relaţiile dintre două state vecine din această parte a Europei.
În egală măsură, aceste puncte forte creează aşteptări care, în absenţa unor evoluţii pozitive concrete, pot diminua entuziasmul şi energia pe care suntem pregătiţi să le investim în relaţia bilaterală.
Nu de puține ori, românii din Valea Timocului reproșează statului român că nu îi ajută suficient pentru a-și păstra identitatea (limba, în primul rând), iar statului sârb, că nu le respectă această identitate. Cum se văd lucrurile, din perspectiva ambasadorului care sunteți?
Voi acorda o atenţie specială situaţiei etnicilor români din Serbia şi voi depune toate eforturile pentru a răspunde așteptărilor care sunt formulate legitim în relaţie cu statul român, ambasada şi mandatul meu de ambasador. Nu trebuie să uităm însă că, persoanele aparținând minorității române din Serbia sunt, în primul rând, cetățeni ai acestei țări și autoritățile sârbe au rolul principal în asigurarea tuturor drepturilor acestora, la fel cum statul român garantează drepturile persoanelor aparținând tuturor minorităților în general și minorității sârbe, în particular, din România.
O sarcină importantă a mandatului meu este de a facilita comunicarea dintre organizaţiile non-guvernamentale şi persoanele fizice de origine română cu instituţiile din România care au atribuţii în menţinerea şi promovarea identităţii naţionale române. Obiectivul preliminar este de a disemina eficient informaţiile legate de programele şi sesiunile de finanţare care le sunt destinate inclusiv românilor din Serbia.
În acelaşi timp, misiunile diplomatice ale României în Republica Serbia vor urmări activ ca în dialogul cu partenerii din Serbia să fie identificate soluţii de perfecţionare a modului în care pot fi promovate şi susţinute eforturile etnicilor români de afirmare a identităţii lor. În acest sens, demersurile noastre ar putea fi mai eficiente, în cazul în care reprezentanții minorității române de pe tot teritoriul Serbiei ar extinde dialogul și cooperarea între membrii săi și ar putea transmite propuneri concrete și în conformitate cu dreptul internațional prin care România să-i poată sprijini.
În ceea ce privește sprijinul pentru păstrarea limbii române în Timoc, noi facem toate eforturile. Ţin să amintesc că tema a fost abordată și în discuțiile dintre cei doi premieri la Timișoara, 10 noiembrie 2016, însă părinții trebuie să-și dorească și să solicite studierea limbii române în școli de către copiii lor.
În prezent există posibilitatea înscrierii copiilor la Cursul opțional de limba română cu elemente de cultură și civilizație, acesta fiind organizat sau nu, pe baza chestionarelor efectuate în școli. Solicitările statului român către statul sârb privind asigurarea studierii limbii române în Timoc pot avea rezultatele dorite doar în unele zone unde rezultatele chestionarelor efectuate în școli arată că părinții doresc acest lucru.
Între Serbia și România au existat, în primul rând datorită vecinătății, schimburi de tot felul, de la cele comerciale, până la cele culturale. România e acum membră a UE, Serbia – încă nu. Cum se pot înteți aceste schimburi, atât de necesare pentru cele două state vecine?
Consider că acest fapt a deschis numeroase oportunităţi de dezvoltare a relaţiei bilaterale. Pentru a enumera doar câteva, aş dori să amintesc Cooperarea Transfrontalieră, susţinută prin fondurile IPA, precum și Programul României de Cooperare pentru Dezvoltare, cu accent pe Fondul de Mobilitate pentru Experţi Guvernamentali, mecanism prin care statul român îşi respectă angajamentul de a pune la dispoziţia Serbiei instrumente concrete pentru furnizare de expertiză în procesul de integrare europeană.
Schimburile comerciale bilaterale au depășit cifra de 1 miliard de euro, însă evaluarea ambelor părți este că cifra este mică față de potențialul existent. Pentru intensificarea schimburilor bilaterale, consider că este esenţială dezvoltarea comunicării cu toţi partenerii din Serbia, astfel încât să fie proiectată imaginea corectă a interesului şi deschiderii României faţă de Serbia.
În ceea ce priveşte schimburile culturale, menţionez că se află în negociere, în prezent, Acordul între Guvernul României și Guvernul Republicii Serbia în domeniile educației, științei, culturii, mass-media, tineretului și sportului, document ce va înlocui Acordul de colaborare culturală între Guvernul Republicii Populare Române şi Guvernul Republicii Populare Federative Iugoslavia, semnat la Brioni, la 27 octombrie 1956, actualizând astfel cadrul juridic bilateral în domeniile culturii şi educaţiei şi asigurând baza legală pentru încheierea unor programe executive în aceste domenii.
Există o, deja, veche și bună colaborare între scriitorii români și cei sârbi. Se știe, scriitorii sunt lideri de opinie, dar și firi incomode, în primul rând prin sinceritatea lor, prin mai puțina lor diplomație. Aveți vreun proiect care să activeze, să pună, cum se spune, la treabă lumea literară din cele două țări?
Recent, orașele Timişoara şi Novi Sad au fost desemnate de juriul de experţi drept Capitale Europene ale Culturii pentru 2021. În acest context, aş dori să încurajez lumea literară, precum şi persoanele active în alte domenii ale creaţiei artistice, să exploreze toate oportunităţile pentru intensificarea relaţiilor dintre România şi Serbia. Îmi exprim întreaga disponibilitate de a susţine acele proiecte care au potenţialul de a îndeplini acest obiectiv. Pe de altă parte, lumea literară este dinamică şi adesea o ia înaintea evoluţiilor politice.
Astfel, există deja mai multe demersuri în acest sens pe care, de asemenea, mă angajez să le susţin pe mai departe. Unul dintre aceste demersuri ar fi ca prin intermediul Uniunii Scriitorilor din România – în mod deosebit al filialei din Timişoara pe care o reprezentaţi – şi respectiv din Serbia, să fie organizate acţiuni de promovare a minorităţilor înrudite de o parte si de alta a graniţei în care să fie incluse diverse alte categorii ale lumii artistice. Doresc să salut, cu această ocazie, proiectul festivalul literar „Zilele Schimbării la Față a Sârbilor din România”, ajuns în acest an la cea de-a XXIII-a ediţie, care s-a concentrat anul acesta în jurul personalităţii marelui poet Adam Puslojić. Amintesc şi de recentul eveniment găzduit pe 8 noiembrie de Biblioteca Academiei Române, cu tema „Mari scriitori români traduși în limba sârbă – Bacovia, Arghezi, Nichita”.