Numărul real al revoluţionarilor din România a tot fost motiv de ceartă în ultimii 27 de ani. Însă foştii luptători din Timişoara din 1989  sunt nemulţumiţi şi de modul, prea uşor, spun ei, în care s-a acordat titlul de „oraş martir”.

Nemulţumirile asociaţiilor de revoluţionari din Timişoara, ajutaţi de parlamentari de Timiş, au ajuns în atenția Secretariatului de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist. Revoluționarii au formulat o solicitare prin care cer reverificarea datelor care au stat la baza acordării denumirii de “oraş martir” unor localităţi din România. Aceştia spun că informaţiile despre evenimentele petrecute în decembrie 89 sunt neclare şi, deci, nu se cunosc motivele reale care au stat în spatele obţinerii titulaturii.

„La nivelul organizaţiilor din municipiul Timişoara ce reprezintă interesele luptătorilor pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 se înregistrează o serie de nemulţumiri ce vizează includerea lor, în opinia lor în mod netransparent, a unor localităţi în categoria localităţilor în care au existat confruntări cu forţele de represiune în urma cărora au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, până la fuga cuplului dictatorial”, se arată în scrisoarea trimisă Secretariatului de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist.

În România, în ultimii 27 de ani, 17 oraşe au primit titulatura de “oraş martir” pentru luptătorii care s-au jertfit pentru cucerirea democraţiei în 1989. Aici trăiesc 16.000 de revoluţionari atestaţi prin certificate speciale. În total, în ţară există aproape 30.000 de persoane care deţin certificatul de revoluţionar.