Era după meciul ACS Poli – Viitorul 1-0, acum vreo două săptămâni. L-am întrebat pe Hagi, la conferința de presă, cu referire la numărul mare de străini pe care i-a avut titulari în acel joc. Cinci la număr, aproape jumătate din echipa de start. Argentinianul Brandan, francezul Boli, spaniolul Lopez, englezul Nimely, plus românul est-moldovean Carp.

”Credeți că jucători precum Nimely, despre care nu se știe prea bine cum se pronunță și de unde vine, pot aduce un plus echipei?”.

”Ne cunoaștem și nu e frumos ce faci. Te rog frumos…”, mi-a replicat Hagi și mi-a închis gura.

Aș fi vrut să-i spun că nu sunt nici xenofob și nici rasist (nici n-aș avea cum, nu e voie prin lege). Cu privire la Nimely, l-am întrebat ce l-am întrebat pentru că numele lui e pronunțat ba ”Naimli”, ba ”Nimeli”, și pentru că e născut în Liberia, dar e stabilit în Anglia. A fost chiar la ACS Poli sezonul trecut.

Discuția e mai amplă și chiar cred că numărul străinilor din campionatul românesc e exagerat de mare, iar calitatea lor, exagerat de slabă.

Sunt, desigur, și excepții. Printre ele, Boldrin și De Amorim la Steaua, Teixeira și Junior Morais la Astra, Llullaku la Gaz Metan. Dar marea masă a jucătorilor străini sunt chiar mai modești valoric decât jucători români de liga secundă. Pentru că sunt mulți jucători, buni acum sau de perspectivă, în ligile inferioare. Doar că cei care conduc cluburile de prim eșalon au, majoritatea dintre ei, o politică ciudată. La ce i-a folosit lui ACS Poli, sezonul trecut, mulțimea de jucători aduși din cele patru zări? Ca să termine pe loc retrogradabil, nu? Ca să trebuiască să-i dea acum unei firme de impresariat 100.000 de euro (o avere în fotbalul românesc actual) pentru transferul lui Pedro Henrique?

”Moke, Aganovici, Golubovici tot ăia sunt. Nu sunt jucători de Steaua”. Gigi Becali, după 1-1 al Stelei la Tg. Mureș. Păi bine, bă, Gigi, mânca-ți-aș, tu n-ai știut asta înainte de-ai aduce?