Primarii din Caraș-Severin au rãmas cu gura căscată atunci când au aflat de la specialiști ai Direcției Sanitare Veterinare a județului (DSV), care sunt condițiile europene în ce privește transhumanța și produsele ei. Cu toate că aceste reguli nu sunt deloc noi, pe aleși îi uimește peste măsură că stânele ciobanilor trebuie să aibă măcar două încăperi, din care una specialã pentru depozitarea și, eventual, producerea cașului.
„Nu le cerem nave spațiale în vârful muntelui, spun medicii DSV, dar un minim de confort trebuie sã aibe și stânele. Măcar două încăperi, posibilitatea de fierbere a gãleților sau recipientelor în care se mulge laptele. Și să le pună cu gura în jos, după ce le spală, să nu bea câinii apã din ele. Noi înțelegem cum e cu transhumanța asta, știm că stânele sunt construcţii temporare, dar nu putem atesta brânzeturi pentru a fi vândute în comerț, dacã nu au date despre proveniența lor.“
Primarii din județ se simt responsabili pentru situația stânelor, în condițiile în care în Caraș-Severin și chiar în jurul Reșiței există multe asemenea amenajări care prepare produse tradiționale din lapte sau vând carne de oaie.
„Lăsați că nimeni n-o murit de caș, e de părere Ion Montea, venit de prin zona Muscelului și stabilit în Banat, de mai mulți ani. Eu oricum, la stâna noastra avem chiar mai multe încăperi, e mai mare. La început o fost mică dar să știți că așa ne-am pomenit din moși-strămoși. Acu ne învață ei cum să facem oierit. Îs de acord că trebuie să fie condiții de igienă dar nu să exagerăm cu o gramadă de amenjări pe care după aia poate nu le mai folosim.”
Pe de altă parte, primarii sunt supărați și pe medicii veterinari din comune, care, susţin ei, nu comunică cu primăriile şi că în general nu-şi fac treaba pentru care sunt plătiţi. Acești medici, însă, au atestate de liberă practică şi nu se subordonează direct nici DSV. Mai mult, primarii trebuie să-şi procure instalaţii de frig pe care să le amenajeze în construcţii ridicate special. Spaţiile acestea de frig înlocuiesc de fapt acele puţuri seci în care se aruncau cadavrele şi care nu mai sunt acceptate de Uniunea Europeană.
Nici sacrificarea mieilor nu se face oricum. Animalele n-au voie să fie sacrificate decât în puncte special amenajate pentru această operaţiune, acolo unde medicul va aplica o ştampilă care permite vânzarea cărnii. Transportul mieilor în viu e permis, însă. Dar ei nu pot fi tăiaţi şi pregătiţi acasă şi apoi aduşi la vânzare. Acest lucru se poate întâmpla doar eventual pentru consumul propriu.
