Acum 100 de ani, Timişoara era mai „inteligentă” decât este azi

Un termen ce se impune tot mai mult în proiectele de dezvoltare urbană este cel de „infrastructură inteligentă”. Fie că vorbim despre infrastructura electrică, cea de transport în comun, cea legată de dirijarea traficului rutier, cea de alimentare cu apă, de canalizare sau chiar de clădiri, termenul de „inteligent” se traduce prin eficientizarea costurilor, servicii mai bune oferite populaţiei, economii la bugetele locale.

În ultimii 10 – 20 de ani, graţie şi dezvoltării extraordinare a sectorului IT, au ajuns să fie automatizate şi informatizate aproape toate domeniile care ţin de infrastructură şi nu numai. Practic, infrastructura este baza pe care se dezvoltă orice economie, iar o societate a viitorului nu ne-o putem imagina altfel decât „inteligentă”.

De câteva sute de ani, Timişoara s-a aflat mereu în avangarda dezvoltării tehnice, nu doar pe plan naţional, ci chiar european, dovadă stând numeroasele premiere ale oraşului. Mai ţine însă pasul Timişoara cu vremurile? Sau era mai „inteligentă” acum 100 de ani? În rândurile ce urmează vom analiza fiecare domeniu în parte.

Iluminatul stradal

În 1760, Timişoara devenea primul oraş al imperiului cu străzile iluminate cu lămpi, în 1855, primul oraş cu străzile iluminate cu gaz, iar în 1884, primul oraş din Europa cu străzi iluminate electric. Astăzi, în epoca informaticii, a noilor tehnologii de reducere a costurilor, a sistemelor inteligente de iluminare stradală, avem, după cum sesizează şi timişorenii pe reţelele de socializare, cartiere întregi scufundate noaptea în cea mai adâncă beznă, şi parcă din ce în ce mai des, în timp ce becurile ard în miezul zilei. Asta în timp ce alte orăşele mai mici, chiar în judeţul Timiş, şi chiar şi unele cumune, au început să monteze lămpi stradale cu acumulatori, care se încarcă de la soare în timpul zilei şi luminează noaptea.

Nici nu mai vorbim de tehnologiile avansate, bazate pe senzori, prin intermediul cărora luminozitatea dozată și ajustată cererii reale dintr-un spațiu aduce economii substanțiale la consumul de energie pentru lumină. Lumina estompată din parcuri și de pe șosele în timp de noapte nu obosește ochii, față de iluminatul agresiv stil sală de operații care alungă întunericul, transformă noaptea în zi și pune presiune suplimetară pe ochiul oboist în timpul zilei. Cheltuelile legate de funcționarea sistemelor de iluminat eficiente sunt incomparabil mai mici față de cele care nu folosesc tehnologii inteligente și nu țin cont de necesitățile reale de lumină.

Reţeaua electrică

Uzina Hidroelectrică Timişoara, inaugurată în anul 1910, în cartierul Fabric, ridicată pe cursul canalului Bega, a fost una dintre primele hidrocentrale construite în Europa şi prima centrală hidroelectrică de tip centrală-baraj de pe teritoriul actual al României. Astăzi, avem o reţea electrică învechită, de tip aerian (când în toată Europa se trece pe reţele subterane), care nu mai face faţă consumului, cade şi de câteva ori pe zi şi e afectată, după cum spun chiar cei de la Enel, distribuitorul local de energie, de vegetaţie şi chiar şi de păsări. Acelaşi Enel care, anul trecut, la Milano, a contribuit la construirea infrastructurii electrice din primul prototip de oraş inteligent complet electric din lume, cu o serie de tehnologii inovatoare instalate de companie. Investiţiile în România însă mai pot aştepta.

În ceea ce priveşte energia obţinută din surse regenerabile, energia fotovoltaică, eoliană sau alte surse, Timişoara şi chiar judeţul Timiş stă mult mai rău decât alte judeţe.

Infrastructura de transport

Timişoara a fost construită având o structură a străzilor radial-inelară, foarte modernă la vremea respectivă. Şi în domeniul transporturilor oraşul de pe Bega a înregistrat numeroase premiere. Primul canal navigabil din România, primul oraş în care a fost organizat transportul în comun pe apă, primul tramvai cu cai, primul tramvai electric, primul troleibuz (firobuz), prima stradă asfaltată din România, una din primele căi ferate, una dintre cele mai moderne gări, ca să nu mai vorbim despre transportul aerian, al cărui pionier este tot bănăţean.

Ce avem astăzi? Un oraş sufocat, cu un trafic infernal, un sistem nou de semaforizare care, după spusele şoferilor, mai mult încurcă, parcări existente doar la faza de proiect, tramvaie primite de pomană la mâna a doua, care nu mai ţin pasul cu vremurile, vaporaşe care stau fiindcă nu au autorizaţie, o gară murdară, sub orice critică, ce aşteaptă de ani buni o renovare, un aeroport la nivelul anilor 1970.

Urbanism

Încă din 1727 s-au întocmit planurile pentru reconstruirea Timişoarei. Concepţiile, care au stat la baza proiectării şi executării acestui cartier, reprezentau cele mai avansate principii urbanistice europene din acea vreme. În jurul anului 1900, Timişoara era unul dintre cele mai moderne şi cochete orae din Europa, nu degeaba fiind acordat şi supranumele de „mica Vienă”.

Astăzi, când vorbim despre clădiri inteligente, când primarul oraşului este inginer şi chiar fost rector al Universităţii Politehnica, care a câştigat chiar şi un proiect de cercetare în valoare de un milion de euro pentru dezvoltarea unei case a viitorului, care să înglobeze toate tehnologiile de ultimă oră, avem, în plin centru, clădiri vechi, degradate, insalubre, cu faţade scorojite, o dezvoltare haotică a cartierelor noi, care nu ţine de nici un plan de urbanism, ci doar de interese imobiliare.

Alimentarea cu apă şi canalizarea

În 1732, se construieşte la Timişoara o maşină hidraulică ce pompa apa filtrată din canalul Bega, acesta fiind unul dintre cele mai vechi sisteme de aprovizionare cu apă de pe teritoriul actual al ţării noastre, iar puţin mai târziu, în 1774, se construieşte, în cartierul Fabric, o nouă maşină hidraulică, cu un turn de cărămidă înalt de 6 metri, în care se pompa apă dintr-o fântână săpată, iar din turn apa era distribuită la fântâni din cartierul Cetate. În arhivele societăţii Aquatim există multe documente mai vechi de 100 de ani, bine conservate, care consemnează, în detaliu, etapele lucrărilor de construcţii ale staţiei de epurare şi ale primului sistem modern de canalizare ale oraşului.

Astăzi, apa de la robinetele timişorenilor, chiar dacă e declarată potabilă, nu e folosită decât în scop menajer, iar sistemul de canalizare, aşa cum vedem la fiecare ploaie, nu face faţă.

Mai putem aminti că Timişoara s-a aflat mereu în avangarda tehnicii. Prima reţea de telefonie din România, primul calculator civil, primul robot electronic, toate premierele tehnice ale Timişoarei ar trebui să ne îndreptăţească să sperăm la titlul de oraş „inteligent”, sau măcar cu o infrastructură la nivel european. Şi dacă tot ne place să spunem că suntem „mica Vienă”, poate ar trebui să ne uităm puţin şi înspre „marea Vienă”, care a construit cartierul Aspern, primul cartier inteligent din Europa, care include sisteme energetice şi construcţii făcute după tehnologii de ultimă oră, sisteme inteligente de distribuţie a electricităţii, tehnologii informatice şi de comunicaţii interconectate, fără să fie uitate parcurile, spaţiile de recreere şi piaţetele, un adevărat oraş al viitorului.