Peste nici trei luni, românii vor vota pentru un nou parlament care urmează să-i reprezinte în următorii patru ani. După eșecul răsunător produs de alegerea, acum patru ani, a actualului parlament, cu siguranță cel mai dezarticulat, mai stufos și mai prost cu putință dintre toate formulele parlamentare anterioare, votul de la finele lui noiembrie va însemna enorm pentru viitorul acestei țări. În primul rând, s-a demonstrat cu asupra de măsură că într-o societate nedeprinsă încă cu valorile democratice autentice, fără spirit critic și fără nuanțe în a percepe realitățile politice și sociale, votul uninominal a fost aproape o catastrofă prin conduita în care s-a manifestat actualul for legislativ.

Prin modul defectuos, de-a dreptul aiuritor, în care a fost gândită maniera de alegere pe colegii a parlamentarilor actuali, s-a ajuns la aberații în urma cărora candidatii de pe poziția a doua sau chiar a treia dintr-un colegiu să devină  parlamentari înaintea celor de pe primul loc, ca număr de voturi obținute!

În fine, să nu mai amintim de numărul imens de parlamentari aleși în 2012, (peste 600!) și, mai cu seamă, de calitatea execrabilă (profesională și etică, deopotrivă!) a celor mai mulți dintre aceștia.

De aici plecând, alegerile din această toamnă devin cu adevărat cruciale pentru reabilitarea ideii de parlament în ochii românilor, după mai bine de două decenii de-a lungul cărora Parlamentul s-a dovedit a fi instituția cea mai puțin agreată de cetățenii României, dacă nu chiar diabolizată, la propriu și la figurat. Vina aparținând, evident și în totalitate, liderilor partidelor autohtone care au girat în tot acest timp figuri politice imorale și corupte (dovadă cazurile notorii și numeroase de parlamentari trimiși în judecată de către procurorii DNA) sau profund incompetente din punct de vedere  profesional.

Cum stim prea bine unde ne aflăm, întrebarea care vine de la sine este cum vor proceda onor liderii politici naționali și locali atunci când îi vor desemna pe candidaţii la alegerile parlamentare din toamnă?

Aflăm, de plidă, prin gura liderului PSD Timiș, Sorin Grindeanu, că are mâna liberă în alegerea celor mai buni candidaţi la parlamentare, câtă vreme, mare minune, Dragnea și companionii dânsului de la centru au decis să nu se amestece în această, multă vreme, afacere de partid și de stat!

Prin urmare, pe umerii lui Grindeanu stă o povară mai grea decât escaladarea Everestului (o figură de stil, firește, dar totuși, cu destul adevăr în ea), aceea de a găsi oamenii potriviți pentru a reprezenta Timișul în viitorul Parlament. Vom vedea ce și cum peste puțină vreme, atunci când ar fi de așteptat ca din marea armată pesedistă dl Grindeanu să aleagă piesele potrivite.

A se citi: în primul rând oameni cu profesii validate cu adevărat până acum și nu cipezări cu tuleie abia ivite prin barbă sau diverși anonimi ajunși acolo pe baza averilor dubioase acumulate, firește, meritocratic! În felul acesta, ar avea o șansă și social-democrația locală să câștige o anumită apreciere în ochii electoratului timișorean, cel puțin, în următoarele bătălii politice cu miză la nivelul Timișoarei.

Dincolo, la liberali, are, în sfârșit, oportunitatea și dl Robu să demonstreze calitate politică autentică (fără a mai fi ghidat fie vară, fie iarnă, de alde Dan Popa ori – și mai neplăcut pentru un lider județean de talia sa –  de Gheorghe Falcă, de la Arad).

Un prim pas în câștigarea unei anume alonje politice de bună factură a fost declarația sa cum că se opune unei noi candidaturi pe lista PNL a lui Alin Popoviciu. Numai de-ar ține, vorba unui adevărat om de stat, de acum mai bine de două sute de ani!

Prin urmare, dacă Robu și Grindeanu vor demonstra, practic, că sunt oameni politici și nu politicieni, am putea avea o șansă bună ca măcar de acum înainte Timișul și Timișoara să fie reprezentate în Parlamentul României de aleși de calitate, profesional și etic, care să obțină infinit mai mult și binemeritat pentru Banat și pentru locuitorii acestuia decât s-au obţinut în cei aproape treizeci de ani de democrație.

Care democrație – să ne amintim de splendidul slogan al revoluționarilor autentici ai Timișoarei din acele zile sângeroase din Decembrie ’89 – s-a născut pe Bega, după ce a murit pe Neva!