Cheile Carașului – una dintre zonele sălbatice ale României –  la doar 9 kilometri de Reșița. În România ariile sălbatice nu sunt bine protejate legal

Cheile Carașului – o minunăție naturală aflată la doar 9 kilometri de Reșița, face parte din zonele declarate sălbatice ale României. Când spui sălbatic gândul te duce la natură virgină, neatinsă major de om și, deci, la ceva inaccesibil. Lucrurile nu stau chiar așa, pentru că în aceste arii se poate practica un turism neinvaziv, o formă de ecoturism, dacă vreți.

Grupul Ecologic de Colaborare Nera, o activă organizaţie nonguvernamentală cărășeană,  în cooperare cu liceul Mathias Hammer din Anina, au realizat în perioada 13 – 14 august 2016 un eveniment de monitorizare a stării patrimoniului natural şi de promovare a  zonelor de sălbăticie din rezervaţia naturală Cheile Caraşului aparţinând Parcului Naţional Semenic – Cheile Caraşului, pe traseul canionul Caraşului – poiana Prolaz – intrarea în chei, de la Caraşova.

Cu ocazia evenimentului voluntarii GEC Nera au distribuit publicaţii de conştientizare a vizitatorilor şi populaţiei locale în legătură cu existenţa şi importanţa conservării sălbăticiei din Cheile Caraşului. Au fost colectate de asemenea, informaţii în legătură cu starea de conservare a patrimoniului natural din această zonă, informaţii pe baza cărora va fi întocmit un raport care va fi trimis autorităţilor direct responsabile.

Conform conceputului implementat de mai mulţi ani de către unele ţări precum Austria, Elveţia, Norvegia şi Canada, zonele de sălbăticie sunt acele zone în care patrimoniul natural nu a fost deranjat sau a fost foarte puţin deranjat prin activităţi umane. În interiorul parcurilor naţionale, de obicei, ariile de sălbăticie  sunt incluse în zonele de strictă protecţie definite astfel prin planul de management al Parcului.

În România, zonele de sălbăticie nu sunt, însă, reglementate, susțin cei de la GEC Nera. Legea Ariilor Naturale Protejate aminteşte doar că acestea există, fără însă să li se dea o definiţie. În zonele de sălbăticie sunt permise ecoturismul de pasaj, activităţile ştiinţifice de conservare a patrimoniului natural şi activităţile de educaţie ecologică.

O asemenea zonă de sălbăticie poate fi considerată rezervaţia naturală Cheile Caraşului aparţinând Parcului Naţional Semenic – Cheile Caraşului din jud. Caraş – Severin. Într-un studiu al sălbăticiei din Carpaţi întocmit de ONG-uri din România, împreună cu experţi în acest domeniu din Elveţia, rezervaţia naturală Cheile Caraşului chiar este poziţionată pe hărţile zonelor de sălbăticie.

Având în vederea că implementarea conceptului de sălbăticie aduce comunităţilor locale din alte ţări  venituri considerabile din practicarea ecoturismului se impune promovarea, dar mai ales reglementarea de către autorităţi a conceptului de sălbăticie şi în România.

”Din păcate în cazul Parcului Național Semenic – Cheile Caraşului nu există aprobat de către Ministerul Mediului, nici măcar un plan de management al Parcului. De aceea, când vorbim de sălbăticie în acest caz, mai degrabă ne putem gândi la mentalitatea cu care continuă să fie tăiate pădurile din interiorul Parcului”, observă Doina Mărgineanu, consilier pentru relaţii publice al GEC Nera.

Ca și în alte domenii, reglementarea legală ”gri” a unor sfere de activitate lasă portițe profitorilor de tot felul. Așa cum, de pildă, se taie ilegal lemn în parcurile naționale sub umbrela lucrărilor de ”toaletare”.