Creșterea economică slabă și imigrația record conduc la pierderea de teren a stângii progresiste și la câștiguri politice ale dreptei în majoritatea țărilor din occident, arată o analiză The Wall Street Journal. 2024 a arătat că politica de stâga (progresistă) care a dominat majoritatea țărilor industrializate în ultimele două decenii se deplasează spre dreapta, alimentată de neliniștile clasei muncitoare cu privire la economie și imigrație și de oboseala crescândă față de teme precum schimbările climatice și politica identitară.

Ultimii ani au dus la o reacție de respingere a elitei politice și la o creștere a naționalismului, oamenii dorindu-și mai mult un sentiment de control, spun analiștii politici. Creșterea social media a exacerbat diviziunile și a dus la o recrudescență a partidelor anti-sistem.

Întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă este cel mai important exemplu, dar este departe de a fi singurul.

În întreaga Uniune Europeană, unde creșterea economică a stagnat în ultimul deceniu, conservatorii și partidele populiste de dreapta înregistrează progrese fără precedent. Trei sferturi dintre guvernele din Uniunea Europeană sunt fie conduse de un partid de centru-dreapta, fie sunt conduse de o coaliție care include cel puțin un partid de centru-dreapta.

Schimbarea este pe cale să continue și în 2025. Canada pare pregătită să scape de Justin Trudeau, un prim-ministru progresist extrem de nepopular, iar în Germania este așteptată o schimbare a guvernului de centru-stânga. Sondajele arată că primele două partide din Germania reprezintă centrul-dreapta și extrema dreaptă.

O parte din această schimbare este cauzată de pendulul normal al politicii care oscilează înainte și înapoi între partidele consacrate de stânga și de dreapta. De data aceasta, diferența este dată de o puternică tendință de populism și de o respingere tot mai mare a partidelor tradiționale, arată analiza Wall Street Journal.

În fiecare țară, mulți alegători din clasa muncitoare – în special cei din afara celor mai mari orașe – semnalează același lucru: nu au încredere în establishment – de la academicieni la bancheri și la politicieni tradiționali – și consideră că aceste elite nu sunt la curent și nu le pasă de oamenii simpli.

„Este o schimbare amplă care afectează toate țările”, a declarat Ruy Teixeira, care lucrează pentru think tank-ul de centru-dreapta American Enterprise Institute. „Oamenii din clasa muncitoare sunt pur și simplu supărați pe imigrație, pe toate chestiunile legate de războiul cultural și pe performanțele economice relativ slabe care au modelat experiența clasei muncitoare în secolul XXI.”

În Canada, Partidul Liberal de centru-stânga al prim-ministrului Justin Trudeau pare să se îndrepte spre o pierdere electorală decisivă, fiind în urma Partidului Conservator (de dreapta) cu aproximativ 20 de puncte în sondajele de opinie. Trudeau trebuie să organizeze alegerile până în octombrie 2025.

Alegătorii se confruntă cu „oboseala lui Trudeau” după nouă ani dificili la putere și sunt frustrați de inflația ridicată, de costurile ridicate ale locuințelor și de furia față de politicile de imigrare deschise ale Canadei, a declarat Shachi Kurl, președinte al firmei de sondaje Angus Reid.

Un sondaj recent realizat de Abacus Data a arătat că mai mulți canadieni au o părere pozitivă despre Trump decât despre Trudeau. Pierre Poilievre, liderul Partidului Conservator din Canada, a preluat o mare parte din retorica populistă folosită de alte mișcări de dreapta din întreaga lume. În 2022, el s-a aliniat convoaielor de camionagii din Canada, o mișcare de protest declanșată de opoziția față de mandatele de vaccinare și de blocajele Covid-19.

De asemenea, Poilievre a făcut apel la restrângerea multora dintre politicile introduse de Trudeau pentru a reduce schimbările climatice, inclusiv o taxă pe carbon; l-a presat pe Trudeau cu privire la preocupările alegătorilor legate de accesibilitate; și a declarat că va reduce imigrația.

În Europa, politicienii se confruntă, de asemenea, cu un electorat mult mai sceptic după ani de stagnare a salariilor reale și de creștere a migrației. Acest lucru a alimentat sprijinul atât pentru establishmentul de dreapta – format din conservatori sociali și campioni ai pieței libere – cât și pentru populiștii anti-sistem, care promit protecție împotriva migrației și comerțului, a declarat Manès Weisskircher, politolog la Universitatea de Tehnologie din Dresda.

Remodelarea rapidă a priorităților alegătorilor în ultimii ani a făcut ca problemele asociate cu centrul-stânga – cum ar fi schimbările climatice, justiția socială și politica identitară – să pară mai puțin relevante, a declarat Ursula Münch, director al Academiei pentru Educație Politică din Tutzing, Germania. Acest lucru ar putea însemna că guvernele devin mai preocupate de prioritățile naționale decât de cele internaționale, reducând cooperarea în domenii de la securitate la mediu.

„Se pare că oamenii [din Occident] pun mai mult preț pe propriile locuri de muncă decât pe faptul că unele insule se vor scufunda în ocean”, a spus ea.

Marea Britanie pare să fi mers în direcția opusă, aducând la putere Partidul Laburist de stâmga. Dar acest lucru s-a întâmplat după 14 ani de guvernare conservatoare și a marcat mai degrabă o respingere a fostului guvern, a declarat Tony Travers, politolog la London School of Economics.

În multe privințe, Marea Britanie are aceeași dinamică ca restul Occidentului, cu o furie crescândă a alegătorilor cu privire la economie și imigrație. Partidul antiimigrație Reform UK a crescut în detrimentul conservatorilor. Iar premierul Keir Starmer este profund nepopular după doar șase luni la putere.

„Reform profită de același lucru care se întâmplă în întreaga Europă, și anume lipsa de popularitate a tuturor celorlalte partide ale establishmentului”, a declarat Travers. O economie slabă și o migrație record oferă populiștilor posibilitatea de a spune: „Toți acești oameni care conduc partidele tradiționale v-au dezamăgit. Sistemul v-a dezamăgit. Numai noi îl putem repara”, a adăugat el.

În iunie anul trecut, alegătorii din întreaga UE au ales un nou Parlament European. Învingătorul clar a fost Partidul Popular European conservator. Aproximativ jumătate dintre șefii de guvern din blocul celor 27 de țări aparțin unor partide afiliate PPE.

Dar, mai la dreapta, câștigurile au fost și mai mari. Partide precum AfD din Germania, RN din Franța și Fratelli d’Italia sunt împrăștiate în mai multe – și uneori ostile reciproc – grupuri din Cameră.

RN a obținut două treimi din voturi la alegerile europene și în primul tur al alegerilor generale din Franța, câteva săptămâni mai târziu. În pofida unor rezultate mixte în turul al doilea, acesta este acum cel mai mare partid din parlamentul francez.

Partidul extremist AfD a câștigat primele alegeri de stat în estul Germaniei în această toamnă și s-a clasat pe locul al doilea în alte două. Înainte de alegerile generale din februarie, sondajele de opinie sugerează că ar putea obține între 16 % și 20 % din voturi, în urma Uniunii Creștin-Democrate (CDU) conservatoare, cu 30 % – 34 %.

Partidul de centru-stânga al cancelarului Olaf Scholz este la cea mai scăzută cotă de popularitate din 1949, potrivit lui Manfred Güllner, directorul firmei de sondaje publice Forsa. În paralel, sprijinul pentru CDU este în creștere din cauza unei economii slabe, în timp ce AfD câștigă teren în rândul celor îngrijorați de imigrație, a declarat Güllner.

O diferență esențială între conservatori, care tind să favorizeze status quo-ul, și populiștii de extremă dreaptă este adesea aceea că aceștia din urmă pot critica mai credibil partidele consacrate, deoarece majoritatea nu au deținut puterea. Acolo unde au fost, cum ar fi în Italia, acestea s-au moderat pentru a guverna.

Partidele de extremă dreapta „s-au consolidat în jurul unei critici constante și continue a elitelor”, a declarat Stefan Marschall, profesor de științe politice la Universitatea Heinrich Heine din Düsseldorf. „În timp ce partidele de centru-dreapta, care sunt mult mai bine ancorate în sistemul politic, nu se pot angaja cu adevărat în această critică clasică a elitelor”.

În timp ce alegătorii europeni înclină din ce în ce mai mult spre dreapta, acest lucru nu se va traduce întotdeauna în mai multe guverne de centru-dreapta, din cauza animozității dintre conservatori și populiștii insurgenți – care sunt mult mai sceptici cu privire la UE, la liberul schimb și la schimbările climatice provocate de om și adoptă o poziție mai dură cu privire la imigrație. De asemenea, aceștia sunt mai reticenți față de reducerea cheltuielilor sau a ajutoarelor sociale.

În Franța, liderul Raliului Național, Marine Le Pen, a votat recent pentru răsturnarea guvernului premierului conservator Michel Barnier.

În Germania, CDU a exclus o coaliție cu AfD. Rămâne opțiunea mai probabilă a unui parteneriat cu social-democrații de centru-stânga sau cu Verzii. Potrivit lui Münch, riscul unor astfel de coaliții ”stânjenitoare” este că acestea nu au un teren politic comun pentru a guverna decisiv. „Acest lucru ar putea crește nemulțumirea pe măsură ce alegătorii văd că se instalează paralizia politică”, a spus ea. „Este exact ceea ce doresc extremiștii”.

Sursa: https://www.g4media.ro/