De acum pare că lucrurile sunt destul de clare. Oricât ar fi sondajele de opinie lansate în ultimele zile de părtinitoare cu unii sau cu alții dintre candidați, prima șansă să intre în turul doi al alegerilor prezidențiale o au cei trei cavaleri ai tristei figuri pomeniți în titlu.
Ciolacu, pentru că are în spate cea mai puternică mașinărie de partid inventată vreodată în această țară, PSD cel mare și nepieritor!
Ciucă, întrucât, cu toate neisprăvirile sale de natură intelectuală și de coerență politică, are, și el, înapoia sa un PNL încă bine structurat în teritoriu.
În fine, Simion, purtat de „aurul” de niscaiva carate al suveranismului tot mai vizibil prin lume, în general, se bate, cu șanse bune să se insinueze în turul al doilea al prezidențialelor.
Cât despre ceilalți candidați, puține ar fi de spus. În primul rând, faptul că, fie sunt foarte slabi, la aproape toate capitolele, cazul doamnei Lasconi, fie, în ce-l privește pe Geoană, că li s-a dus cu adevărat vremea.
De aceea, pe bănățeni ar trebui să-i intereseze ce-ar avea de câștigat dacă țara se va procopsi cu unul dintre cei trei candidați care chiar contează în fruntea statului. Grea povară, vorba marelui De Gaulle, întrebat cum comentează inscripția pe o mașină din centrul Parisului, care cerea, cuprinzător, „moartea tuturor proștilor” din patria lui Voltaire!
Și totuși, lăsând votul ideologic deoparte, căci oricum el nu prea mai contează nicăieri prin lumea aceasta tot mai nebună, să ne gândim scurt și rece. Așa încât, de vreme ce Timișul a căzut complet sub stăpânirea pesedistă locală, cu Alfred Simonis pe post de infanterist politic și de șef al CJT, îți vine să spui că alegerea lui Ciolacu în fruntea României ar putea aduce numai lapte și miere în Banat. Da, în tot Banatul, dacă ținem cont că și Caraș-Severinul a redevenit, din septembrie, bastion pesedist.
Nu mai departe, Sorin Grindeanu, un alt om forte al PSD Timiș, vine și spune că o victorie a stângii la prezidențiale ar fi garanția finalizării tuturor marilor proiecte, trâmbițate si unele chiar realizate, în Timiș în ultima vreme. Șoselele de centură, autostrada Timișoara-Moravița, calea ferată Caransebeș-Timișoara-Arad, stadionul „Dan Păltinișanu”, sala polivalentă, Institutul de Oncologie etc., etc.
Mai mult, dacă Marcel Ciolacu va fi ales președinte al României, Grindeanu are toate ușile deschise să ajungă președintele PSD la nivel național și, cel mai probabil, să obțină un nou mandat de premier al viitorului guvern, ce se va instala după întâi ianuarie. Dacă scenariul acesta va prinde contur, e limpede că Alfred Simonis va avea tot sprijinul politic, logistic, precum și pe cel din partea serviciilor omnipotente în această țară, să construiască în Timiș și în Timișoara tot ceea ce a promis în campania electorală.
Prețul — pentru că nu sunt naiv să nu cred acest lucru — va fi acela că puterea pesediștilor locali va deveni, inevitabil, una discreționară la un moment dat. Cu consecințele de rigoare, pe care unii dintre noi și le amintesc foarte bine, din vremea când Dan Poenaru, fostul șef absolut al PSD Timiș, tăia și spânzura în tot Banatul.
Al doilea scenariu, care — din păcate pentru liberalii timișeni — este mai degrabă străveziu și incert, ar fi intrarea lui Ciucă în turul al doilea al prezidențialelor. Acolo unde, așa cum s-a întâmplat de douăzeci de ani încoace, are bune șanse să-l învingă pe Ciolacu, sprijinit de restul partidelor de centru-dreapta. Nu prea știu ce-ar putea aduce pentru bănățeni pozitiv victoria lui Ciucă, însă e probabil ca, odată ajuns președinte, viitorul guvern să fie condus de un liberal. Iar sforile în Timiș le va trage, în condițiile date, noul lider al PNL Timiș, Marilen Pirtea. Aproape sigur acesta va candida peste trei ani și jumătate la funcția de primar al Timișoarei, prin urmare ar avea tot interesul în următorii ani să atragă investiții majore de la centru înspre capitala Banatului.
Cât despre o posibilă victorie a lui George Simion, destul de improbabilă, totuși, chiar dacă va intra în turul doi la braț cu Ciolacu, conform scenariului stabilit între părți cu ceva vreme în urmă, ea va aduce puțin spre deloc locuitorilor din vestul țării. În pofida câtorva lideri locali ponderați în atitudinea lor politică și în demersurile electorale, cazul cel mai bun fiind — la acest capitol — cel al consilierului local AUR, Ilie Vasile Sârbu, sunt puține speranțe ca Simion să îndrăgească prea tare Banatul.
Prin urmare, nu ne rămâne decât să așteptăm votul de duminică, unul care poate aduce lucruri mai degrabă spectaculoase și insolite decât mărețe pentru România și pentru noi, locuitorii Timișoarei și ai Banatului.