Alegerile prezidențiale americane l-au consemnat pe Donald Trump câștigător detașat atât al votului popular, cât și în cel al electorilor, nelăsând niciun dubiu asupra numelui următorului lider de la Casa Albă. Așteptat de unii lideri politici cu atitudini mai curând autocratice, detestat de mai toată lumea „democratică”, Donald Trump va reveni la pupitru cu toate drepturile și prerogativele unui președinte american. Așa că întreaga suflare globală a răsuflat adânc și, felicitându-l mai repede sau mai întârziat, a trebuit să înceapă reconfigurarea propriei poziții în contextul care va începe din ianuarie 2025. Am scris despre schimbul de ștafetă Joe Biden- Kamala Harris, apoi am urmărit în tăcere creșterea suportului financiar și coagularea agendei doamnei procuror. Dar am lăsat lucrurile să se desfășoare în ritmul și logica lor internă, de fiecare dată considerând că, geografic, suntem prea departe pentru a accesa toate detaliile jocului. Până la urmă, cele care s-au dovedit cu adevărat relevante au învins. Ca orice rezident central-european, am fost îngrijorați de soarta războiului din Ucraina, care, indiferent de deznodământ, va afecta România și regiunea într-o foarte mare măsură. Iar „promisiunile” lui Trump nu erau deloc încurajatoare. Am fost martorii lamentațiilor europene și, respectiv, a celor central-europene privitoare la reconfigurarea relațiilor transatlantice în eventualitatea câștigării alegerilor de către Trump, atât pe plan militar, cât și economic, privitor la agenda sa în materie de taxe vamale. Nu am intervenit în dezbateri, știută fiind fluiditatea deciziilor președintelui ales și oportunismul modificării acestora. E firesc să-ți iei măsuri de precauție, dar e nerațional să consideri că tot ce aruncă politicienii în campania electorală chiar figurează în agenda lor sau chiar ar fi fezabil în algoritmul instituțional în care funcționăm. Dar mai era o problemă, cumva rămasă neterminată din primul mandat și acutizată în ultima perioadă: Orientul Mijlociu. Intuiam poziția lui Trump, dar eram conștienți și de tensiunile dintre el și premierul Netanyahu. În același timp, afirmația doamnei Harris că va institui, în timpul mandatului său, Statul Palestinian ne-a dat fiori. Una e discuția cinică privată, între juriști, cu privire la soliditatea actuală a dreptului internațional, și cu totul altceva ar fi conferirea de legitimitate și putere unui stat întemeiat pe acte teroriste. Iar aici se opreau „predicțiile” de care ne simțeam capabili. Între două rele, era foarte complicat să recunoști adevărul, fie și singur în fața oglinzii. Fiecare opțiune includea — cum se întâmplă întotdeauna în dosarele complicate — includea sacrificii și asumarea unui număr considerabil de victime omenești, deasupra oricărui alt preț. Nici acum nu putem spune că „Trump se întoarce” pentru că au trecut ani și experiențe peste el, astfel că suntem în consens cu cei care spun că a învățat niște lecții și va acționa diferit: mai repede, cu mai puține scrupule, cu mai mulți oameni loiali — cumva, mai puțin democratic. Ca urmare, Trump va avea un al doilea mandat. Nu știm cum se va derula, nici cine va câștiga din alternanța stilurilor de management dintre Biden și Trump. Dar, privind scorul fără loc de îndoieli cu care a câștigat, putem spune doar: „zarurile au fost aruncate”. Să vedem cam ce înțelege noul președinte ales din a face „America mare din nou” (MAGA — Make America Great Again). Și vom citi printre rânduri, cu avertismentul că acestea erau gândurile lui din opoziție, gânduri pentru electori, așa cum le-a prezentat, în șirul de înregistrări video, Agenda47. Precum și avertismentele comentatorilor de presă, înainte de a-l vedea propriu-zis instalat în Biroul Oval. Cât din toate acestea va prinde contur și, în multe cazuri, cum se va petrece acest lucru rămân, deocamdată, subiecte de fabulă politică și mediatică.

MAGA

Poate lecția cea mai controversată pe care Trump ar fi digerat-o în acești patru ani de opoziție este cea privitoare la rolul funcționarilor publici, la echilibrul puterilor în stat și, respectiv, la competențele instanțelor de judecată în a evalua și sancționa derapajele sale procedurale. Se pare că soluția cu care se întoarce include impunerea unei serii de politici publice sau schimbări pentru care nu ar avea nevoie de aprobarea Congresului, chiar dacă recentele alegeri i-au adus o considerabilă susținere din partea partidului. Cum cuvântul-cheie al noii guvernări pare a fi cel de „taxe”, atât în politica internă, cât și în cea vamală, se știe că nu toți republicanii din Congres văd acest joc cu ochi buni. Însă deficitul bugetar american a atins cote alarmante — 2 trilioane de dolari, cf. politico.com —, iar soluția preferată de Trump va putea prinde contur și prin acte ale executivului. Site-ul politico.com anunță cifra de 50.000 de noi funcționari publici loiali care ar urma să fie angajați în locul celor suspectați de opoziție față de programul președintelui. În paralel se desfășoară noi episoade din saga Trump-Elon Musk, acesta din urmă, posibil șef al nou creatului Departament pentru Eficientizarea Guvernării (Department for Government Efficiency — doge). Doge este deja simbolul media pentru ironiile anti-Musk, în engleză reprezentând un „cățeluș”. Interesant este că analiștii au lăsat deoparte scepticismul referitor la revenirea lui Trump și așteaptă cu nerăbdare evoluția sus-numitei relații, creditată cu puține șanse de reziliență. Motivul principal ar fi relația cu China: Trump promite taxe de 60% importurilor din China, menite să diminueze efectele „furtului de proprietate intelectuală”, precum și cele ale deficitului balanței comerciale dintre cele două țări, în timp ce Musk profită din plin de cooperarea cu firmele chinezești în domeniul vehiculelor electrice. Nu este exclus ca și alte domenii, mai puțin identificate deocamdată, să-i pună pe cei doi pe poziții adverse.

Cu sau fără ajutorul lui Elon Musk, Trump anunța, în Agenda47, că va începe prin demantelarea „statului profund” (deep state), adică prin relaxarea regulilor de demitere a funcționarilor publici, prin centralizarea centrilor de decizie și a controlului asupra media. Am mai văzut așa ceva prin Europa Centrală în ultimul deceniu, greu de imaginat cu ce efecte se va petrece — și la ce scară — în Statele Unite. Să nu uităm totuși că în primul mandat a avut o poziție extrem de dură împotriva acaparării presei libere în Polonia de către partidul lui Jaroslav Kaczynski. În orice caz, se știe că Trump revine cu gândul de a avea cât mai multă putere și cât mai puțin de dat socoteală altor instituții. Rămâne de văzut cum va putea evita conflictele în justiție sau dacă, în urma reformelor prognozate, acestea vor mai avea loc.

Al doilea mare capitol al noii guvernări se referă la imigrație și controlul frontierei de sud. Pașii — considerați mici — făcuți în precedentul mandat și, în majoritate, anulați de Joe Biden, vor fi reluați la o scară deloc prietenoasă. Cf. Agenda47, preluat și comentat de politico.com, administrația Trump urmează a crea mari lagăre de detenție pentru cei considerați imigranți ilegali, decizie urmată de masive deportări; corpul grănicerilor va fi extins prin angajarea a mii de noi agenți și prin subvenții preluate din fondurile armatei, pe considerente de „securitate națională”. În baza unei legi vechi de două secole — Alien Enemies Act, 1798 —, indivizii suspectați a face parte din carteluri ale traficului de droguri și crimei organizate vor fi expulzați fără hotărâre judecătorească. De altfel, încă din campania electorală, Trump a anunțat război împotriva cartelurilor drogurilor, asimilați teroriștilor și care urmează a fi tratați ca teroriști. „Aceștia au mâinile mânjite de sângele a multe milioane de victime. Au fost distruse milioane și milioane de familii. După ce mă voi întoarce la Casa Albă, aceștia nu vor mai dormi bine!” În plus, promite ajutor Mexicului în lupta similară împotriva cartelurilor drogurilor, blocarea accesului acestor grupuri la sistemul financiar global și anunță intenția de a cere Congresului pedeapsa cu moartea pentru traficanții de asemenea substanțe.

Un alt mare cutremur anunțat ar fi cel din sistemul de sănătate. Și aici se anunță concedieri masive ale celor considerați „captivi ai industriilor de medicamente”, schimbarea accentului spre medicina alternativă și o mai mare implicare a guvernului în funcționarea sistemului; crearea de noi forme de asigurare medicală în raport cu riscurile de boală la care este expusă fiecare generație. Desigur, războiul cu industria farmaceutică este garantat.

Universitățile americane și Orientul Mijlociu

Se prea poate ca acesta să fi fost călcâiul lui Ahile în recentele alegeri prezidențiale americane. Dincolo de ceea ce se credea despre lumea academică americană, odată cu atrocitățile din 7 octombrie 2023 săvârșite de Hamas în Israel, tot mai mulți studenți americani sau amici de-ai lor au participat la manifestații „pro-palestiniene”. Am mai scris, voi repeta: să nu confundăm societatea palestiniană abuzată de Hamas cu o societate modernă capabilă să controleze și să administreze un stat modern! Problemele umanitare nu trebuie să acopere demersurile teroriste. Ei bine, Donald Trump a afirmat deja în Agenda47: „În ultimele săptămâni, americanii au fost oripilați să vadă studenți și profesori de la Harvard și de la alte universități, odată respectate, exprimându-și susținerea pentru sălbaticii și jihadiștii care au atacat Israelul. Cheltuim mai mult decât orice altă țară pentru învățământul superior, iar ei ne transformă studenții în comuniști și teroriști și simpatizanți ai multor altor asemenea organizații — nu mai putem lăsa să se petreacă așa ceva. E momentul să oferim ceva radical diferit!”. Iar lista abia se deschide: taxe consistente impuse universităților private care promovează antisemitismul; trimiterea acestor universități în judecată, iar din banii adunați din taxe și în urma hotărârilor judecătorești se va înființa și finanța Academia americană. În timp ce studenții care au manifestat în favoarea unui stat palestinian riscă deportarea din SUA, administrația Trump promite un ajutor de 50 de miliarde de dolari investiții internaționale în zonele locuite de palestinieni, dar sub un control israelian mult mai riguros asupra acestor arii.

Revenind la Academia americană, aceasta ar urma să ofere școlarizare universitară gratuită în multiple domenii, recunoașterea studiilor nefinalizate și ajutor în completarea lor, cercetare și dialog academic „strict apolitic, fără woke ori jihadiști” (cf. Agenda47).

În același timp, Trump denunță sistemul împrumuturilor pentru studenți creat de „creditorii stângii radicale”. Promite crearea unor alternative pentru accesul tinerilor la studii universitare dar pentru domenii care și-au dovedit eficiența. Totodată, anunță concedierea sau tăierea finanțării pentru creditorii care au prioritizat „diversitatea, echitatea și incluziunea”. În Agenda47 anunța deja că intenționează „să ia înapoi de la stânga radicală și de la maniacii marxiști instituțiile noastre educaționale, odată mărețe”. „Arma noastră secretă va fi sistemul de acreditare a colegiilor… Acestea au primit sute de miliarde de dolari de la muncitorii plătitori de taxe, iar acum vom scoate această mizerie anti-americană din instituțiile noastre!”

Politica externă

Probabil că acesta e capitolul cel mai mult discutat și, pe undeva, mai previzibil, deși în repertoriul lui Donald Trump este întotdeauna loc pentru surprize. Să spunem că președintele Rusiei a amânat câteva zile felicitările diplomatice pentru câștigarea alegerilor, iar acum trimite mesaje deloc prietenoase către Washington. Ca urmare, poziția lui Trump față de Ucraina, anunțată în campanie, e de așteptat să se modifice foarte mult. Relația cu China stă încă sub semnul tensiunilor cu care s-a încheiat primul mandat al lui Trump și va depinde mult de capacitatea de negociere și anduranță a lui Xi Jinping cât de sus va ridica Trump pretențiile și condiționalitățile în războiul comercial cu Beijing-ul. Cum China a acuzat dezvoltarea „unui NATO asiatic”, din șirul de țări care susțin SUA necondiționat, soarta Taiwan-ului și a Mării Chinei de Sud ar putea fi marile teme de examene în următorii patru ani.

În ceea ce privește Europa, doamna Ursula von der Leyen a propus o serie de negocieri cu Casa Albă, în special în materia taxei de 10% ce ar urma să fie impusă importurilor americane din orice țări, cu excepția Chinei. Bruxelles-ul acuză mari dezechilibre ce ar rezulta de aici, cu toate că percepția lui Trump este exact inversă, anume că UE ar lucra deja cu taxe prea mari aplicate importurilor dinspre țări non-UE. Cât despre Europa Centrală, unde lideri precum Orbán sau Vucić se simt câștigători, cuvântul-cheie pare a fi Inițiativa celor trei mări, susținută de Donald Trump încă de la înființare. Astfel că nu „umbrela” europeană, nici vreo tradiție nu vor lucra bine cu noua administrație, ci structurile capabile de autonomie, de sustenabilitate și parteneriat. Dacă europenii vor învăța această lecție deloc centristă, deloc amăgitoare, vor ieși extrem de câștigați din acest „mandat”. Dar lecția e grea, atât economic, cât și în domeniul securității, iar timpul nu iartă. Nici Donald Trump.

Laura Gheorghiu