În parc, pe stradă, în trafic, în magazine şi, nu în ultimul rând, acasă, trebuie să respectăm şi să fim respectaţi.
Oare câţi dintre noi mai ştim semnificația acestui cuvânt, RESPECT?!
Mulţi, ar spune unii, dar câţi dintre noi mai practicăm acest ,,exercițiu spiritual” devenit deja desuet, numit RESPECT şi îl mai și punem în practică.
Zilele trecute, într-un parc din Timişoara, amenajat recent cu un leagăn pentru copiii cu nevoi speciale, erau îngrămădiţi cinci, şase copii, în picioare şi împinşi de două dintre mămicile lor, fericite că, DA, copiii lor se simt fericiți în leagănul cu pricina şi, mai ales, pot sta în picioare. Oare, s-au gândit o clipă, la destinaţia leagănului, mai ales că există inscriptionat mesajul care precizează destinaţia acestuia: pentru copiii cu handicap locomotor!
Se apropie o fetiţă, ţipă şi ea că vrea sus în leagănul minune. E cu mămica ei de mânuţă. O văd pe mamă cum se apleacă în genunchi şi îi explică, pe un ton mai ridicat – sunt sigură că doar ca să atragă atenţia şi celorlalte mămici, dar şi copiilor – care este, de fapt, rolul acelui leagăn. Fetiţa se uită curioasă la mama ei şi cu ochii lăcrimând aproape spune: ,,Vai mami mi-e milă de ei! Şi mie”, spune şi mama. Celelalte mame o privesc, au auzit foarte bine explicaţia mamei, dar nu le pasă, împing mai departe leagănul, fericite că au nişte copii frumoşi, fericiţi şi sănătoşi. Mama îşi ia fetiţa de mână şi pleacă. În parc există multe alte leagăne pentru astfel de copii pe deplin sănătoși. E vorba de respect, de educaţie şi dacă de mici îi obişnuim aşa, nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla când vor ajunge adolescenți şi, mai apoi, oameni maturi.
La fel se întâmplă şi pe stradă, dacă nu te fereşti, rişti să fii doborât de prea-grăbitele Doamne şi Domni.
Ştiu, nu toţi au ieşit la plimbare, trăim într-un secol al vitezei şi nu mai ai timpul să-l observi pe cel pe lângă care treci. Nu te interesează dacă rănești, la propriu, pe cineva, dar parcă, totuşi, grija şi respectul față de ceilalți și, implicit, față de noi, ar trebui să ne preocupe.
Nu de puţine ori am fost lovită pe stradă sau în magazine, de gențile Doamnelor şi Domnişoarelor grăbite sau de borseta unui Domn, preocupat şi absorbit total de domnişoara de lângă el.
Da, lumea se grăbeşte şi dacă nu te fereşti sau nu te aperi tu, atunci cine?!
Peste tot întâlnim mentalităţi care nu pot fi schimbate sau care s-au adaptat, din păcate, trendului actual al minunatei existențe post-moderne!
Nepăsare şi lipsă totală de respect.
Mi-e dor să mai văd bărbaţi care se ridică şi oferă locul unei femei în mijloacele de transport, mi-e dor să mai văd cum o tânără oferă locul unui bătrân, mi-e dor să mai văd că la magazine, la casele de marcat, femeile însărcinate sau cele cu copii mici sunt lăsate să treacă în faţă. Mi-e dor sa mai văd… RESPECTUL dispărut, aproape, din bietele noastre existențe pământene!
Ruxandra Argeşeanu
