Legenda spune că în secolul al XVII-lea, mai precis pe 4 august 1693, un călugăr benedictin francez, pe nume Dom Pérignon, a descoperit şampania. “Venez mes frères, je bois des étoiles!” (Veniţi, fraţii mei, eu beau stele!) ar fi fost cuvintele acestuia, când a sorbit din elixirul efervescent cunoscut acum sub denumirea de „șampanie”.
Deși povestea descoperirii șampaniei nu este complet verificabilă, un lucru este adevărat: Pérignon a adus contribuţii notabile domeniului, atunci când a descoperit tehnica care permite viticultorilor să producă un vin alb deosebit din struguri roşii. Acest lucru, spun specialiştii, a fost un pas important spre dezvoltarea șampaniei moderne.
“Blanquette de Limoux” este considerat cel mai vechi vin spumant, inventat în anul 1531, de către călugării de la Biserica Saint-Hilaire de lângă Carcassonne, Franţa.
Chiar dacă vinul spumant a existat înaintea descoperirii călugărului Dom Pérignon, este clar că el a inventat metoda de fabricare a şampaniei. La vârsta de 19 ani, a intrat în ordinul benedictin la mănăstirea Hautvillers, Champagne, unde a servit ca maestru pivnicer, responsabil cu producția de vin. În această calitate, a petrecut mult timp încercând să scoată bulele din vin, în primul rând pentru a atenua efectele refermentării, o problemă majoră a producătorilor de vin din acele timpuri. Generații întregi, de la Madame Pompadour și Napoleon la Dorothy Parker și Noël Coward, i-au fost, fără îndoială, recunoscători că nu a reușit.
Șampania din aceste sticle care explodau necontrolat a fost numită “Vinul Diavolului”.
Dom Pérignon a adus contribuţii importante producţiei şi calităţii şampaniei, cum ar fi procesarea separată a strugurilor din diverse sate, rezultând un vin preparat din mai multe componente diferite.
Dom Pérignon a fost precocupat şi de locul de depozitare a vinului, alegând o peşteră de lîngă mănăstire. Tot el a avut ideea să recolteze strugurii în septembrie, pentru a obţine o aromă mai proaspătă, dar şi să dezvolte o presă cu ajutorul căreia să prelucreze strugurii.
Legenda spune că, datorită lui, sticlele de şampanie sunt calibrate la 0,7 litri, deoarece aceasta era, în medie, cantitatea pe care o bea călugărul la cină.
Şampania sau vinul de Champagne este un vin spumant, produs prin refermentarea în sticle a unui amestec din diferite soiuri de vin, cele mai folosite fiind Chardonnay, Pinot Noir şi Pinot Meunier.
Zdrobirea strugurilor aduce compusul de fermentare din coaja fructului, în contact direct cu zaharurile din interiorul bobului, producându-se astfel fermentaţia, ce transformă zaharul în alcool şi în gaz carbonic. Dacă se eliberează gazul, vinul este plat, dacă nu, este spumant. Pentru a îndepărta rezidurile de drojdie, se scoate din sticlă o cantitate de lichid. Gâtul sticlei este îngheţat prin scufundarea cu susul în jos într-o soluţie de sare, la -20°C, creându-se un mic dop de gheaţă în vârful sticlei, care prinde sediment.