Economia globală este în pericol de a se bloca în datorii la nivel mondial. Dacă acestea continuă să crească, e posibil ca investitorii să-și piardă încrederea că statele pot să își achite pasivele. Astfel pot apărea crize grave ale datoriilor. Problema este pe ordinea de zi la reuniunea de toamnă a Fondului Monetar Internațional (FMI) și a Băncii Mondiale de la Washington, care a înce
Azi va fi prezentat așa-numitul Global Financial Stability Report. FMI a publicat deja, în avans, o serie de analize.
Luate împreună, ceea ce rezultă e o panoramă terifiantă: datoria națională este la niveluri record și continuă să crească, incertitudinea politică e tot mai mare și pune în pericol stabilitatea financiară, politicienii reacţionează prea încet, în timp ce societățile se luptă să implementeze reforme structurale, care ar facilita ținerea situației sub control.
Orizontul îndepărtat al scadenței
În ultimele decenii, când ratele dobânzilor au continuat inițial să scadă și apoi au rămas la niveluri extrem de scăzute, pentru o lungă perioadă de timp, părea că limita a ceea ce își puteau permite țările era „în orizontul îndepărtat”. Banii erau ieftini și din belșug, s-au acumulat din ce în ce mai multe datorii.
Accidentele precum criza financiară din 2008-2009 și criza datoriilor în euro din 2010 au reprezentat eșecuri grave, dar nu au schimbat tendința pe termen lung. De atunci, datoria totală a crescut – cel mai mult în China (inclusiv Hong Kong) și Franța.
Dar lucrurile s-au schimbat. De la începutul anului 2022, era previzibil că vremurile de dobânzi scăzute se apropie de sfârșit. Deci, cu siguranță, ar fi fost timpul unui ralanti.
Dar asta nu s-a întâmplat. În timpul pandemiei COVID, statele au cheltuit bani cu ambele mâini. După aceea, au continuat în același stil. În multe țări, guvernele nu pot ieși din modul cornucopia, adică al cornului abundenței, iar subvențiile și beneficiile sociale continuă să curgă.
În campania electorală din SUA, cei doi candidați se întrec reciproc în promisiuni scumpe. Deficitul bugetar reprezintă deja 7% din producția economică – economia mergând bine -, în timp ce datoria națională a crescut la peste 120 %.
În China, conducerea de partid încearcă să stimuleze economia, care este afectată de probleme structurale, printr-un program masiv de stimulare economică.
Franța are acum un nivel al datoriei de 110 % și un deficit guvernamental curent de șase procente. În Italia, valorile comparative sunt de 140% și patru procente și jumătate.
Iar în România, datoria externă totală a crescut în primele şapte luni cu 10,247 miliarde euro, până la 180,33 miliarde euro, de la 170,083 miliarde euro la 31 decembrie 2023, după cum arată datele Băncii Naţionale a României, potrivit Ziare.com.
„Marele zid al datoriilor”
Dar acum se strânge șurubul. Datoriile vechi vor trebui refinanțate la dobânzi semnificativ mai mari, în viitor. În următorii trei ani, țările occidentale vor trebui să ramburseze 40% din obligațiunile lor restante și să strângă noi bani pentru a face acest lucru, calculează OCDE.
Lumea se îndreaptă spre „marele zid al datoriilor”, a prognozat recent investitorul Michael Howell, de la CrossBorder Capital.
Creșterile de taxe și reducerea cheltuielilor trec treptat pe ordinea de zi, după mulți ani de planificare financiară prea optimistă. Noul prim-ministru al Franței, Michel Barnier, a anunțat recent că guvernul său trebuie să acționeze decisiv acum, altfel „țara noastră va fi în prăpastie”. Dar obiectivele de economii rămân moderate. Va dura până în 2029, pentru ca deficitul bugetar francez să scadă la trei procente, limita Pactului de Stabilitate și Creștere Euro.
Reticența franceză poate fi cu siguranță considerată tipică. În multe țări, planurile au fost cu mult sub cerințele politicii financiare, avertizează FMI. Este necesar un amestec de economii și majorări de taxe, care să fie calibrat astfel încât să aibă un impact cât mai mic asupra creșterii economice.
Cu toate acestea, va fi dificil de implementat politic un astfel de curs. După mulți ani în care deficitele bugetare nu au jucat un rol major în conștiința publică, datorită dobânzilor extrem de scăzute, populația nu este pregătită pentru faptul că statul nu poate să-și asume niveluri tot mai mari de îndatorare.
Și mai există și alte provocări pentru finanțele guvernamentale, care nu favorizează echilibrarea deficitului, cum ar fi schimbările climatice, creșterea cheltuielilor pentru apărare și îmbătrânirea populației. Cam acesta este algoritmul care se aplică în majoritatea țărilor. Însă mai e și excepția Germania.
Cine frânează pierde?
E țara „frânei datoriilor”, a „zeroului negru”, a „gospodinei șvabe”, după cum a fost uneori chiar ironizată, și în epoca Merkel. Republica Federală este singura dintre marile economii occidentale care a renunțat la tendința creșterii datoriei suverane. Rata este cam la fel de mare ca acum 25 de ani, puțin peste 60 % din producția economică, deficitul actual este de două procente – și asta cu economia în ușoară scădere.
Bugetele de stat echilibrate sunt regulă în Germania, iar stabilitatea financiară este profund ancorată în mentalitatea germană. În consecință, guvernele federale au fost și sunt precaute, atunci când aleg diferite combinații de culori, pentru partidele de la guvernare.
Asta nu înseamnă că s-au descurcat totdeauna bine. Ani de zile, guvernele conduse de Angela Merkel au folosit veniturile abundente ale guvernului, în primul rând pentru a extinde beneficiile sociale, investind mai puțin. Problemele infrastructurii, ale instituțiilor de învățământ și ale armatei sunt consecințe ale acestei stabiliri de priorități.
În a doua jumătate a anilor 1990, dar și mult mai târziu, datoria guvernamentală germană a fost supusă unor rate negative ale dobânzii. Deci statul a primit bani suplimentari de la investitori, atunci când a împrumutat bani, un moment bun pentru a aduce în formă dotările publice ale țării.
Acum totul va fi mult mai scump, din cauza dobânzilor crescute. Iar pagubele economice sunt imense: economia germană nu a crescut notabil, de aproape cinci ani.
Sursa: https://hotnews.ro
