Pacienții intră în spital cu una și pleacă acasă cu două „cocomârle”

Infecțiile intraspitalicești sunt cauzate de transmiterea bolilor de la un pacient deja internat la altul. Acestea pot proveni fie din cauza bacteriilor prezente în flora intestinală, fie din a celor prezente în sistemul reproducător sau în colon…

În spitalele din România putem întâlni și diverse tipuri de gripă ori tuberculoză, micoze, infecții cu bacili care cauzează septicemie sau alte boli care pot fi fatale pentru pacienții vulnerabili. Cu toate că tipurile de infecții nosocomiale din spitalele variază, ele se transmit de la un pacient la altul, se depun pe mobilier și pe toate suprafețele din spital și sunt contactate în urma igienei necorespunzătoare sau prin atingerea suprafețelor ori a aparaturii medicale infestate. Pentru a vedea care sunt tipurile de infecții ce se regăsesc în câteva spitale din Timișoara, am luat legătura cu reprezentanți ai Spitalului de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu”, dar și ai Spitalului de Pneumoftiziologie și Boli Infecțioase „Victor Babeș”. Directorii celor două spitale, Mihai Gafencu, respectiv Cristian Oancea, au explicat, pe înțelesul publicului larg, ce presupun infecțiile nosocomiale și care sunt metodele de combatere și control ale acestor infecții.

Infecțiile nosocomiale, cauzate de bacterii din organismul uman

„Există germeni saprofiți, pe care toți îi avem. Ei provin din sistemul digestiv și au un rol atât de mare, încât în ultimii ani au fost declarați aproape un organ de sine stătător. Numai în tractul digestiv avem 50 de trilioane de germeni. Aceștia sunt dublați de alții, la nivelul cavității bucale. Oamenii care nu au o igienă dentară corespunzătoare pot să aibă mușcătura mai periculoasă decât a unor animale. În flora organismului, există enorm de mulți germeni”, explică medicul Mihai Gafencu, directorul Spitalului de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu”.

În afară de germenii din gură și din stomac, medicul menționează că și în vezica urinară sau chiar organele genitale există asemenea microorganisme: „Sfera genito-urinară, în special la femei, conține germeni E. coli, care stau în colon. Dacă acești germeni ajung cumva în vezica urinară, atunci pacienta dezvoltă o infecție urinară cu E. coli. Aceste infecții se pot contacta fie acasă, fie în cadrul spitalului. Un germen E. coli al unui bolnav internat de șase ori pentru infecție de tract urinar pe fond malformativ poate să dezvolte rezistență. Dacă pacientul a mai fost internat de cinci ori și la fiecare internare i s-a administrat un alt tip de antibiotic, acesta va avea un germen E. coli mult mai rezistent la tratament, care, prin transferul pe suprafețe, poate intra în organismul unui alt pacient, numai prin simplul fapt că el se așază pe patul vecinului său sau atinge cu mâinile nespălate suprafețe comune din spital”, a precizat dr. Mihai Gafencu.

Fiecare pacient care vine în spital este diferit. „O floră intestinală comensală, adică normală pentru o persoană, poate să nu fie obișnuită pentru o altă persoană. Chiar și o floră intestinală a unui adult nepurtător de boli poate să fie o floră intestinală extrem de patogenă pentru un copil mic, sugar sau nou-născut”, a precizat medicul pediatru.

Aceste tipuri de germeni se transmit prin cale „fecal-orală”, după cum este numită de medici. Mai precis, igiena necorespunzătoare — faptul că nu ne spălăm pe mâini și atingem suprafețe, lăsăm bacterii, sau ne atingem fața cu mâinile murdare ori mâncăm cu mâinile nespălate.

Infecțiile nosocomiale evoluează în spital la două-trei zile după internare

Există și infecții cu bacterii care sunt contactate din spital, dar care-și fac simțită prezența în organism mai târziu.

„Pe de-o parte, sunt infecțiile care evoluează în spital, după 48–72 de ore de la internare, dar sunt și anumite infecții în cadrul cărora externăm pacientul, iar acasă nu se simte bine (sau se simte bine, însă un bine aparent, pentru o perioadă scurtă). Cazul despre care vorbim este infecția cu Clostridium difficile. Pentru tratamentul acestei infecții, pacientul trebuie să se interneze în clinicile de specialitate, iar cu aceasta se ocupă Clădirea de Boli Infecțioase. Pe de altă parte, există germeni, cum ar fi stafilococul auriu, care, indiferent ce tratament le dai, trec într-o stare dormantă o perioadă de până în șase luni, după care creează rezistență și se dezvoltă, pentru că apar pe plămânii imuni compromiși. Și acestea le putem defini drept infecții nosocomiale”, spune Cristian Oancea, directorul Spitalului „Victor Babeș”.

Clostridium difficile, bacterie din intestin a cărei infecție cauzează diaree acută, are o prezență de 70% în rândul nosocomialelor de la Spitalul „Victor Babeș”. Mai sunt întâlnite infecțiile cauzate de bacilul piocianic (Pseudomonas aeruginosa), care este și el un germen deosebit de agresiv și care arată că plămânul este imunocompromis. Mai exact, pacienții cu sistem imunitar deficitar contactează infecția cu această bacterie. Bacilul piocianic poate cauza și infecții în sânge, care se manifestă prin febră, frisoane, dureri de mușchi și articulații, oboseală și tensiune scăzută — ce poate duce la insuficiență cardiacă, eanlă sau hepatică.

În spitalul „Victor Babeș” există și infecții cu Klebsiella Pneumoniae, o bacterie care cauzează pneumonii, infecții la nivelul sângelui, meningite sau infecții la nivelul plăgilor ori al rănilor. De menționat este că această bacterie nu afectează oamenii sănătoși, ci doar pe bolnavi, fiind o bacterie întâlnită în mediul intraspitalicesc, pe echipamentele medicale care nu sunt dezinfectate corespunzător. Bacteria provine tot din tractul digestiv.

De asemenea, sunt și bacterii pe care le avem deja în organism, iar infecțiile cu acestea se declanșează pe fondul unei imunități scăzute.

„Din nouă miliarde de oameni, trei miliarde sunt purtători de bacil Koch, iar dacă imunitatea scade, apare boala, și anume tuberculoza. Totul ține de echilibrul imun. Putem să avem pacienți care se internează pentru o pneumonie, depistăm pneumococul sau alți germeni și, după două-trei zile, vedem că pacienții încă fac febră și mai facem încă o serie de analize și vedem ce bacterii există acolo, apoi ne dăm seama că are, spre exemplu, un pioceanic. Eu știu, când încerc să tratez acea infecție, că ea n-o să dispară. Baciclul este agresiv, iar plămânul este imunocompromis, deci trebuie să lucrăm cu antibioterapie pentru bacterii și antivirale, în cazul virusurilor”, explică Cristian Oancea, directorul spitalului „Victor Babeș” din Timișoara.

Discuția este lungă, după cum precizează Mihai Gafencu, directorul Spitalului de copii „Louis Țurcanu” din Timișoara.

„O infecție intraspitalicească pe cale respiratorie este și cea cauzată de bacilul Koch, adică TBC-ul (n.r. — tuberculoza). Dacă un pacient intră într-un salon TBC, acesta poate contacta virusul de la pacienții bolnavi de tuberculoză. Pacientul are riscuri și mai mari de a-l lua dacă este mai firav, are o imunitate mai scăzută sau suferă de alte afecțiuni. Spre exemplu, dacă este un pacient cu arsuri, corpul său este slăbit în urma rănii și este mult mai probabil ca el să contacteze și o altă pneumonie din spital. Noi am avut oameni, spre exemplu, care au fost internați cu tuse convulsivă și i-au infectat și pe colegii de salon”, ne-a spus doctorul Mihai Gafencu.

Peste 90% din infecțiile nosocomiale sunt cauzate de bacterii

„Celelalte 10% sunt infecții cauzate de virusuri, precum gripa, Sars-Cov-2. Dacă pacientul cu virus este pus într-un salon cu alți șapte-opt blonavi, el nu-și poartă masca, iar într-o zi două au răcit toți în jurul lui. Aceea este o infecție nosocomială de tip viral, care nu este la fel de agresivă decât la pacienții cu comorbidități”, a precizat Cristian Oancea, directorul Spitalului „Victor Babeș”.

În tratarea diferitelor tipuri de infecții nosocomiale cauzate de bacterii, medicii se concentrează pe întărirea imunității. Cu toate acestea, când vine vorba de infecția cu bacilul piocianic, medicul a atenționat că, pe baza imunității scăzute, pacientul s-ar putea ca, în șase luni, să aibă din nou probleme.

„Mai demult se lucra cu Polidin, care se făcea injectabil. Pe de altă parte, se merge pe baza lizatelor bacteriene, folosite pentru tratarea infecțiilor. Pacientul ia, timp de 30 de zile, o pastilă, face pauză 30 de zile, după care iar repetă cura”, a explicat Cristian Oancea.

Vaccinurile făcute la timp, un mijloc de prevenție

Pe de altă parte, avem vaccinarea antipneumococică și antimeningococică. Aceste bacterii dau cam 70% din pneumoniile bacteriene, mai ales în rândul persoanelor de peste 60 de ani, care au comorbidități. Ca oamenii să se ferească de această îmbolnăvire, pot să facă vaccinuri. Mai există apoi vaccinurile antigripale, anti Sars-Cov 2. Vaccinurile au un rol în prevenție, iar grupele de risc sunt copilașii între șase luni și patru sau cinci ani și persoanele de peste 65 de ani, vârstnice, cu comorbidități.

În ceea ce privește vaccinurile însă, nu în toate țările există un standard. Spre exemplu, în Austria, copii nu se vaccinează împotriva turberculozei.

„Am avut foști pacienți plecați în Austria, au născut acolo și nu le-au făcut celor mici vaccinul de tuberculoză. Cu toate acestea, se întorc în țară destul de des, iar unul dintre copii s-a îmbolnăvit de tuberculoză. În Suedia, spre exemplu, tuberculoza a dispărut, însă a început să reapară odată cu migrația, în țară venind mulți cetățeni străini, care nu au făcute aceleași scheme de vaccin pe care suedezii le fac. Tuberculoza se contactează prin spută, adică răspândirea germenilor prin tuse. La fel și în spital, toate aceste lucruri se pot petrece”, a explicat doctorul Gafencu.

Infecțiile, în funcție de tipul de spital

Gradul de transmitere al infecțiilor intraspitalicești poate crește în funcție de afecțiunile cu care pacienții sunt internați în spital. Cu cât rana este mai gravă, cu atât organismul este mai slăbit, iar riscul de a dezvolta infecții intraspitalicești crește exponențial.

„Acum câțiva ani — cei care au murit cu zecile la Colectiv. Sistemul medical nu a fost pregătit pentru o asemenea tragedie, cu pacienți care au avut plăgi cu arsuri pe o suprafață deosebit de mare, expuse la toate infecțiile nosocomiale din spital. Pentru tratarea unor plăgi de asemenea dimensiuni, mediul din spital trebuia să aibă o sterilitate deosebită”, este de părere medicul Mihai Gafencu.

Mici și neliniștiți

În spitalele de copii există diverse tipuri de infecții nosocomiale, care vin pe fondul lipsei de igienă a micilor pacienți. Răciți fiind, le curge nasul, sunt plini de secreții nazale și se târăsc peste tot cu scutecele pline. Medicul a menționat că unul din trei pacienți mici vine la spital fie cu diaree. Din cauza acestui fapt, într-un spital de pediatrie se pot dezvolta mai multe tipuri de infecții nosocomiale decât într-un spital pentru adulți.

Medicul pediatru este de părere că un rol important în combaterea infecțiilor nosocomiale îl joacă și educarea populației încă de la vârste fragede.

„Educarea contează mult, fiindcă tu poți să faci curat odată la 20 de minute, dacă fetița vrea, dă cu muci pe patul vecinului! Am avut pacienți de patru ani care au făcut pipi pe jos în salon, fiindcă nu au avut niciodată toaletă în viața lor. Avem și mame care aruncă scutecele peste tot sau care își suflă nasul și lasă batista pe noptieră, acolo unde mănâncă.

Toți acești factori, la un loc, corelați și cu faptul că se fură dezinfectantele din spitale și cele ce rămân sunt diluate — poate să vină personalul spitalului să facă curat periodic, că folosește soluția neconformă —, duc la infecții intraspitalicești”, spune medicul Mihai Gafencu.

În afară prevenția prin vaccinare, populația generală trebuie să se obișnuiască și să mențină o igienă cât mai strictă. Oamenii trebuie să știe că trebuie să ne spălăm pe dinți, pe mâini și să facem și duș în mod regulat, să-și schimbe lenjeria intimă în fiecare zi; că scutecele sau tampoanele nu se aruncă peste tot. Medicii și personalul medical, și ei, de asemenea trebuie să respecte normele de igienă.

Infecțiile nosocomiale, sub preș

Infecțiile nosocomiale există în toate spitalele lumii — este de părere medicul Mihai Gafencu. În cadrul unităților medicale tipurile de infecții nosocomiale existente în spital trebuie consemnate în acte.

„Noi avem declarate infecții nosocomiale continuu, spre deosebire de alte spitale, în care s-au întâmplat tragedii și în care nu au declarate infecții nosocomiale de zece ani. Există fișe speciale. Cine nu le declară nu înseamnă că nu le are”, spune Mihai Gafencu.

În cadrul Spitalului „Victor Babeș” există un cabinet numit CPCIN (Compartimentul de Prevenție/Control al Infecțiilor Nosocomiale), care are în componență doi epidemiologi și doi asistenți. Aceștia iau probe, de pe suprafețe, de la pacienți, iar laboratorul spitalului anunță CPCIN-ul despre existența infecțiilor, care sunt analizate în Comisia de Antibiotică a spitalului. Apoi, bolile din spital sunt raportate la Ministerul Sănătății, la Prefectură și la Primărie.

„Infecțiile nosocomiale este normal să fie întâlnite într-un spital care tratează mii de pacienți. E anormal să nu ai infecții nosocomiale. Înseamnă că se ascunde ceva. Noi suntem spital de profil infecțios, ne ocupăm cu infecțiile cauzate de bacterii. Cum apar, care este modul de debut, însă infecția nosocomială trebuie luată ca o infecție mai gravă și trebuie tratată ca atare”, spune Cristian Oancea, directorul Spitalului „Victor Babeș” din Timișoara.

Cu toate acestea, teste se fac regulat

Se testează atât tipul de dezinfectant, cât și tipurile de germeni de pe suprafețe. „Cu toate că nu le putem combate complet, putem să luptăm împotriva lor. Noi verificăm dezinfectanții ca să vedem dacă substanța este conformă cu normele. Facem regulat analize, testăm bacteriile existente pe suprafețe”, a precizat medicul Mihai Gafencu, directorul Spitalului de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu” din Timișoara.

Fișele cu infecții nosocomiale sunt declarate în fiecare lună. În ceea ce privește spitalul de Pneumoftiziologie și Boli Infecțioase „Victor Babeș”, există o listă unde sunt trecute toate bolile care pot apărea pe fiecare secție.

Cu toate acestea, deși existența infecțiilor intraspitalicești pare a fi cât se poate de normalizată de către personalul medical, pacienții aflați în grupele de risc sunt încă afectați. Există cazuri în care ei intră în spital pentru a se trata de ceva și se întorc acasă cu alte două „cocomârle”, cazuri în care o femeie se internează să nască prin cezariană și se pomenește cu o infecție cu stafilococ auriu, dar există și cazuri în care medicii iau decizia de a nu trata pacienții în spital din cauza faptului că aceștia sunt imunodeficienți și ar putea fi expuși riscului de a contacta o infecție intraspitalicească.