O știre recentă, publicată inclusiv în paginile săptămânalului „Banatul Azi”, ne anunță că Alin Nica, încă președintele în exercițiu al Consiliului Județean Timiș, a sărit, vioi, în barca lui Mircea Geoană. Care barcă, fie vorba între noi, a început tot mai tare să ia apă, dar asta contează puțin spre deloc pentru vajnicul, încă actual, șef al CJT.

Alin Nica a făcut pasul acesta pentru că el crede din tot sufletul că „Geoană este respectat în întreaga lume”. Nu mai contează faptul că Nica figurează în continuare ca membru al eșuatului, ce-i drept, partid numit, vai lui!, „Forța Dreptei”. Și că, prin urmare, el ar avea datoria de onoare să susțină în primul rând candidatura la președinție a șefului său politic, Ludovic Orban. Nicidecum pe cea a lui Geoană, indiferent de cât de mult respect s-ar bucura acesta prin toate cotloanele lumii civilizate. Dar, având o revelație de adevărat om politic, născut, și nu crescut, Nica plânge pe umărul lui Orban, despre care afirmă că ar fi cel mai bun dintre toți candidații la președinție, dar — ce să vezi?! — săracul s-a trezit prea târziu, din mahmureală pesemne, pentru a mai conta în lupta pentru Cotroceni.

Și tot sughițând astfel, și pricepând cum stau lucrurile, de fapt, Alin Nica a găsit, iată, colacul salvator pentru propria sa carieră politică, în realitate. „Colacul” Geoană, firește, pe care îl anunță, îmbujorat, că-i va dărui toate voturile sale de la alegerile locale. Vreo 109.000, de toate. Bietul Geoană, săracul, o fi și crezând că se va procopsi cu vrabia din gard promisă, halucinant, de Nica! De parcă alegătorii din iunie ai lui Nica, cei mai mulți dintre ei votanți ai PNL, sunt toți niște muți și niște proști-sadea, oameni spălați pe creier, încât să-l asculte pe Nica și să se încoloneze, precum vechii maoiști, la urnele de vot, pentru a-l alege „in corpore” pe Mircea Geoană președinte.

Câtă disperare pe bietul Nica, încât să ajungă să facă astfel de temenele înaintea „prințului salvator” Geoană. Ei bine, ăsta este omul care a condus (vorba vine!), vreme de patru ani, județul Timiș. Și pentru care — în pofida bugetelor de sute de milioane de euro avute la dispoziție în timpul mandatului său — nu a făcut absolut nimic notabil. Nimic la nimic, cum se spune! Nu tu un stadion, nu tu o sală polivalentă, cele două obiective fiind, ambele, în administrarea Consiliului Județean Timiș. Asta în contextul în care a deținut și funcția de vicepreședinte la nivel național al PNL, partid care a fost tot timpul la guvernare în ultimii patru ani.

Acum, după ce-a fost aruncat din căruță și de Fritz, cu care s-a bătut pe burtă la ultimele alegeri locale, după ce mai înainte s-au spurcat, unul pe celălalt, pe unde se întâlneau, cu vorbe greu de reprodus în spațiul public, Nica a ajuns la… mila lui Geoană.

Cam atât s-a putut, nu-i așa?

Omul care, prin 2020, se anunța marea speranță politică a liberalismului timișean a eșuat lamentabil, pierzând toate bătăliile posibile. La prăbușirea deplorabilă a lui Nica ar face însă bine să reflecteze mereu și restul liderilor politici locali, buni sau bunicei, cum or fi ei, fie pesediști, fie liberali, fie useriști, în anii ce bat cu repeziciune la ușă…