La 29 de ani, Philip Cox s-a lansat într-o aventură pe care mulți o considerau absurdă: a cumpărat o podgorie degradată, deținută de stat, la granița de vest a României, transmite The Telegraph. „Fabrica era de modă veche, ruginită și dărăpănată”, își amintește Cox. „Nu existau deloc instalații de îmbuteliere.”

În ciuda scepticismului familiei și prietenilor, Cox a văzut potențial acolo unde alții vedeau degradare.

În 1998, Cox a încheiat o înțelegere cu guvernul român, achiziționând fabrica și, un an mai târziu, podgoria printr-un contract de arendă a terenului plătit pe cinci ani. Fără calificări oficiale în domeniul vinului, dar plin de entuziasm, a pornit la drum pentru a crea o marcă globală de vin. Astăzi, Cramele Recaș este cea mai mare fabrică de vinuri din Europa de Est.

La începutul anilor ’90 a găsit o populație dornică să îmbrățișeze spiritul antreprenorial

Legătura lui Cox cu România a început la douăzeci și ceva de ani, după căderea comunismului. Dezamăgit de slujba sa din domeniul publicității în 1990, a călătorit mult prin Europa de Est. Ajungând în România în mijlocul haosului economic – lipsuri, hiperinflație și o infrastructură prăbușită – a găsit o populație dornică să îmbrățișeze spiritul antreprenorial. „Toți cei pe care i-am întâlnit mi-au spus: «Hai să începem o afacere»”, spune el.

Cox s-a aventurat mai întâi în importul de bere Heineken, devenind primul care a vândut-o în România, unde era considerată o băutură aspirațională. Cu toate acestea, volatilitatea economiei a ridicat probleme, în special în ceea ce privește conversia monedei locale în valută forte. Exportul de bunuri a devenit soluția, conducându-l pe Cox la industria vinului.

În ciuda rezistenței inițiale – „Oamenii pur și simplu râdeau de mine”, își amintește el – Cox a persistat, participând la târguri de vinuri și, în cele din urmă, luând legătura cu Reh Kendermann din Germania, producătorul vinului Black Tower. Numit director general la 23 de ani, el a petrecut șapte ani vânzând vin românesc la nivel global. O divergență de viziune i-a determinat pe cei doi să se despartă.

Împreună cu viticultorii locali George Iova și John Georgiu, Cox a cumpărat o cramă și o podgorie lângă Timișoara, înființând Cramele Recaș. Au strâns 2 milioane de lire sterline de la familia și prietenii sceptici. „Rudele mele credeau că sunt nebun”, recunoaște Cox.

Primii ani au fost grei. „Nu făceam bani, dar trebuia să plătim salariile și să cumpărăm struguri”, spune el. Trăind modest, Cox și soția sa Elvira, care este acum director de export, s-au bazat pe sprijinul familiei sale. Eforturile perseverente la târgurile comerciale le-au asigurat în cele din urmă clienți importanți. „Dacă nu vindeam, nu mâncam”, notează el.

Cox duce o viață simplă alături de familia sa: „Nu o luăm razna”

Concentrându-se inițial pe soiuri familiare precum Chardonnay și Pinot Grigio, ulterior s-au specializat în strugurii locali Fetească, furnizându-i și marilor retaileri britanici precum Wetherspoons, M&S și Waitrose. De atunci, România a devenit al cincilea cel mai mare producător de vin din Europa, Cramele Recaș jucând un rol important prin oferirea de vinuri de calitate la prețuri moderate.

Cox atribuie succesul adaptabilității și unei mentalități comerciale. „Nu sunt sentimental. Sunt comercial și competitiv”, afirmă el. Compania are în prezent 250 de angajați și realizează venituri de 70 de milioane de euro, cu marje de 25% – o raritate în industrie.

Aderarea României la UE în 2007 a fost un punct de cotitură, oferind acces la credite și stabilitate financiară. „Acela a fost anul în care am început să ne plătim un salariu adecvat”, remarcă Cox.

În ciuda provocărilor – inclusiv problemele economice și războiul din Ucraina – Cox rămâne cu picioarele pe pământ. „În vinificație, trăiești permanent pe marginea ruinei financiare”, spune el. Cu toate acestea, afacerea și-a triplat dimensiunea din 2016, vânzând 32 de milioane de sticle anual.

Acum, la 56 de ani, Cox duce o viață simplă alături de familia sa. „Avem o casă de vacanță pe malul Mării Negre. Pare a fi un lux. Nu o luăm razna”, spune el. „A fost o adevărată luptă să facem această afacere să funcționeze, așa că nu vom arunca totul pe un stil de viață strălucitor.”

Sursa: https://g4food.ro/