La mai bine de o lună de la alegerile locale, Timișoara rămâne egală cu ea însăși. Campania electorală s-a dus, problemele orașului au rămas. Praful de pe șantierele deschise pretutindeni se înălță până la cer, nu înainte de a prinde contur de două degete prin casele localnicilor, iar aerul continuă să fie la fel de poluat ca întotdeauna, mai ales că nici aparatele de verificare a calității aerului, instalate de autorități cu niște ani în urmă, nu mai funcționează pe nicăieri prin urbe.

Politicienii aleși picotesc și ei, care pe unde apucă, făcându-se că lucrează pentru oraș, că întocmesc planuri grandioase prin care cartierele Timișoarei atentează, miraculos, la somptuozitatea orașelor occidentale. Piața Traian va deveni, curând, Piazza del Popolo, Pasajul Solventul va avea nu știu câte benzi pe un sens și poduri și pasaje de un grațios utilitarism, în vreme ce Stadionul cel mare (căci cel mic, al primăriei, crește, aflăm, de la noul/vechiul primar, ca-n basme!) va fi demolat și construit, și el, cu mult înainte de termenul de 30 de luni.

De Polivalentă nu mai știm nimic deoarece noul președinte al Consiliului Județean Timiș, Fredy Simonis, în sarcina căruia se află emblematica investiție, mai are de așteptat până să preia frâiele instituției până prin septembrie.

Până atunci îl avem încă la butoane pe Alin Nica, cel despre care ni s-a tot spus în campanie că ar fi fost, vreme de patru ani, un îndârjit frânar-șef al județului. Ceea ce, numărându-i realizările din mandatul pe cale să se încheie, nici nu prea este departe de adevăr.

Așadar, totul strălucește „a giorno” prin vechea urbe imperială, visele nu ni le ia nimeni, ne-am obișnuit cu ele, cu viitorul apropiat stăm ceva mai prost. Căci, pe lângă poluarea și aglomerația de toate zilele, pe care, sincer, mă îndoiesc că le va rezolva darea în funcțiune, curând, a bucății de șosea de centură, cum am aflat de la Sorin Grindeanu, rămân multe, nenumărate alte neîmpliniri ale trăitorilor pe aceste meleaguri

De pildă, Timișoara nu mai are aproape deloc mișcare sportivă de performanță. Capitala Banatului, care numără, în realitate, jumătate de milion de locuitori și se laudă că se află imediat după București și Cluj ca nivel de trai, nu mai are o echipă de fotbal de nivel superior ( Poli e în Liga a treia, să nu uităm, totuși) și nici echipe competitive, barem la nivel național, la baschet, handbal, volei etc.

Firește că vinovații principali sunt toți cei care s-au perindat prin fruntea bucatelor în administrația locală în acești ultimi 34 de ani. De atunci și până azi s-a plimbat prin primărie și prin consiliul județean o mică armată de primari, viceprimari, city-manageri, președinți și vicepreședinți ai CJT. Toți aceștia nu au fost, practic, capabili, să construiască de la zero săli de sport, bazine de înot, nici măcar să cosmetizeze terenurile vechilor baze sportive moștenite din comunism. Tot ce le-a ieșit, celor care le-a ieșit și asta, au fost mici spoieli însemnând niscaiva parcuri și podețe pe te miri unde.

Carnavalul alegerilor s-a sfârșit, drama e că plecăm de atât de jos, încât mă tem că nici dacă i-am aduce în fruntea orașului și a județului pe fostul primar al New-York-ului, miliardarul Michael Bloomberg, de mână cu Donald Trump, cel mai probabil viitorul președinte al Americii, și el bogat ca un rege al deșertului, nu ne vom ridica prea curând de la pământ.