În 27 și 28 mai 2024 am avut ocazia, o dată în plus, să mă bucur de prestațiile artistice ale unor studenți ai Facultății de Muzică și Teatru din cadrul Universității de Vest. Evenimentele, intitulate, primul: „Trei, Doamne, și toți trei… x 2”, cel de-al doilea: „2 x două piane” (titluri în care poeticul, misticul și matematica par să se fi îmbinat într-o plastică și congruentă transcendență), s-au desfășurat sub auspiciile Festivalului Muzicii de Cameră, ambele sub îndrumarea artistică a pianistului Matei Rogoz, cadru didactic al instituției amintite. Am fost plăcut surprinsă să remarc, în ambele seri, prezența în sală a directorului Filarmonicii de Stat Sibiu, dirijorul Cristian Lupeș, care a părut încântat de ceea ce a auzit, el luându-și, în ambele seri, timp să stea de vorbă și să-i felicite pe protagoniștii acestor evenimente. La finalul celor două serate muzicale, el ne-a declarat: „M-am bucurat să îi ascult pe tinerii muzicieni pregătiți de Matei Rogoz. Sunt serioși profesional și foarte șarmanți uman. Mi-au generat un sentiment de speranță și încrederea într-un viitor pe care-l vor înfrumuseța sonor. Felicitări tuturor și felicitări Matei Rogoz!”.
Pe cei mai mulți dintre studenții interpreți am avut ocazia să-i ascult și anul trecut. Prestațiile din seara zilei de 27 mai au încântat sala — aproape plină — cu un repertoriu și cu ansambluri deloc anodine… Dacă formația care a deschis recitalul cameral îmi era cunoscută de acum un an, când a produs o solidă și autentică versiune a Sonatei pentru flaut, violă și harpă de Claude Debussy, lucrarea propusă audienței acum a fost una aproape deloc cunoscută; este vorba de Trio pentru flaut, violă și harpă de Harald Genzmer (1909–2007). Scrisă în 1947, aceasta este o lucrare cu un impact deosebit asupra publicului, iar în ceea ce privește originalitatea ei, se poate spune, prin perspectiva contextului temporal, că este cumva anacronică; dacă secolul XX se aude fără dificultăți, romantismul este, în mod preponderent, la el acasă. Muzicienele interprete ale trioului — flautista Iulia Lupaș, violista Dana Goncear și harpista Rebeca Cornea — au redat partitura de o manieră foarte convingătoare, cum au făcut și în 2023 cu Sonata, pentru același ansamblu, a lui Debussy. Iulia Lupaș s-a remarcat, din nou, printr-o sensibilitate și stăpânire a instrumentului ieșite din comun, Dana Goncear pare a-și fi schimbat (în bine) sunetul, melancolia transmisă de ea prin mijlocirea instrumentului fiind în total acord cu momentele de lirism ale lucrării, ambele fiind susținute de o manieră extrem de solidă și convingătoare de către Rebeca Cornea, harpa fiind, aparent instrumentul cel mai puțin privilegiat de scriitura lui Genzmer.
În a doua parte a programului, dacă lucrarea prezentată, Trio op. 70 nr. 1 de Ludwig van Beethoven, este, în egală măsură, la fel de arhicunoscută precum trio op. 97 „Arhiducele” al aceluiași compozitor, componența ansamblului a fost mai puțin ortodoxă; în lucrarea scrisă pentru pian, vioară și violoncel, partitura ultimului instrument menționat a fost redată de fagot. Mărturisesc că, văzând componența ansamblului, am fost inițial ușor sceptică în ceea ce privește bucuria audiției ulterioare. Temerile mele s-au risipit însă de la primele note ale piesei. Tinerii muzicieni Roland Ristin (pian), Andrea Petran (vioara) și Radu Sinitean (fagot) ne-au prezentat o versiune a acestei lucrări deosebit de convingătoare, ei prezentându-se asemenea unui ansamblu foarte experimentat, cu mulți ani de cântat împreună la activ. Imposibil de remarcat vreunul dintre muzicieni! Toți au avut prestații extrem de convingătoare, fie luați separat, fie în virtutea complementarității pe care un astfel de ansamblu o solicită. Toți trei sunt de urmărit în continuare, atât împreună, cât și fiecare în parte.
Recitalul care a avut loc în seara zilei de 28 mai a avut în componență atât lucrări, cât și interpreți cu care eram deja oarecum familiarizată de anul trecut; un recital de două piane, care a debutat cu duoul format din pianistele Oana Palconi și Casiana Nanu. Cele două tinere interprete au deschis serata muzicală cu Sonata pentru două piane de Francis Poulenc, o lucrare foarte interesantă și, pe alocuri, spectaculoasă, ele încheind prima jumătate a recitalului cu Fantezia în fa minor de Schubert, lucrare pe care o mai prezentaseră publicului și într-un recital din anul 2023. Foarte talentate, uneori chiar seducătoare și emoționante, ambele pianiste s-au făcut remarcate și îndrăgite de publicul prezent. Senzația a fost, însă, că nu întotdeauna aposiopezele aferente fluxului artistic au fost invariabil un act exclusiv volițional.
Seara s-a încheiat cu duoul format din pianistele Gloria Kallai și Luiza Olteanu. Ele și-au început periplul muzical cu Sonata pentru două piane în Re Major K. V. 448 a lui Wolfgang Amadeus Mozart, încheindu-l cu Variațiunile pe o temă de Haydn ale lui Johannes Brahms. Prestația celor două pianiste a fost una remarcabilă, foarte adesea chiar electrizantă. Cu multă autoritate și cu mult aplomb, ele ne-au redat Sonata mozartiană de o manieră debordantă, în care spumosul, seducătorul, capriciosul și liricul s-au îmbinat în cel mai fericit dintre moduri, din punct de vedere stilistic. Chiar dacă cele două tinere interprete par a fi făcute pentru creația mozartiană, cu la fel de multa convingere și autoritate ele au prezentat publicului opusul brahmsian, lucrare cu care am avut ocazia să le mai ascult. Dialectica variațiunilor brahmsiene a fost pusă în valoare deosebit de frumos și de convingător de redarea acestui duo. Ne rămâne să sperăm că ele își vor continua colaborarea și că-și vor lărgi rapid repertoriul.
