Ce-am câștigat, ce-am pierdut după alegerile locale de duminică?
Tragem speranța că, la câte câștiguri am avut în mandatul politic abia încheiat în Timiș și în Timișoara, viitorul ar putea să sune ceva mai bine. Nu neapărat pentru că ni s-au promis multe și mărunte în abia sfârșita campanie electorală, dar mai cu seamă pentru că ambii câștigători ai rundei, Dominic Fritz și Alfred Simonis, riscă mult dacă se va alege praful de marile lor proiecte.
Să-i luăm pe rând pe cei doi actori politici locali.
Primo: Dominic Fritz și-a recâștigat relativ ușor cel de-al doilea mandat în fruntea Timișoarei, după o bătălie deloc epică cu Nicolae Robu. Fritz este cel care a spălat onoarea făcută ferfeniță a USR în aceste alegeri pentru că, dincolo de realizările sale din primul mandat, nu foarte multe și nici mărețe, a jucat perfect pe cartea videocrației politice. Forma cea mai nouă și mai eficientă a imaginarului electoral, prin care cultura banalității câștigă, astăzi, inimile electoratului capturat, apropiat nu doar ideologic, ci și sentimental. Dovadă că el și-a păstrat „in integrum” cei 50.000 de susținători de la alegerile de acum patru ani. Ba a mai câștigat în plus, față de 2020, un număr de aproximativ 3.000 de alegători.
În noul său mandat, Fritz va fi nevoit să livreze timișorenilor infinit mai multe realizări decât a făcut-o în ultimii patru ani. La bugetul de peste jumătate de miliard de euro al Timișoarei — care va crește în fiecare an de mandat — nici măcar acești „true believers” ai săi nu se vor mai mulțumi doar cu câteva artere de circulație modernizate și cu simpaticul „dă-i și luptă, monșer” împotriva clanurilor de toate semințiile și culorile din oraș.
Primarul și echipa sa nu ar trebui să uite că peste patru ani se vor confrunta cu apariția unei noi generații de alegători, dar și cu un candidat mult mai în vlagă decât Nicolae Robu. Care, cel mai probabil, va fi pregătit de viitorul șef al PNL Timiș cu destulă vreme înainte de alegerile din 2028.
Dincolo, la Consiliul Județean Timiș, competiția electorală a fost, în pofida tuturor așteptărilor, mai dură decât cea de la primărie.
Astfel, Alfred Simonis, galonat cu șefia Camerei Deputaților și aflat în grațiile șefilor săi politici, Marcel Ciolacu și Sorin Grindeanu, a câștigat mai greu decât se aștepta toată lumea bătălia cu Alin Nica. De acum, la câte promisiuni a făcut în stânga și în dreapta în campania electorală, Simonis va fi nevoit să ducă la capăt în următorii patru ani următoarele obiective edilitare: Stadionul „Dan Păltinișanu, Sala Polivalentă și Spitalul de Oncologie.
Le are pe semnătură și, așa cum a declarat în campanie pentru „Banatul Azi”, va trebui să răstoarne multe mese și fotolii prin guvern pentru a le vedea nu doar începute, ci și finalizate în următorii patru ani ai săi în fruntea CJT.
Așa stând lucrurile, se cuvine să le oferim celor doi lideri locali, aleși de timișeni și de timișoreni cu destule voturi, benevolența necesară și creditul incipient pentru a-și începe și duce la capăt mandatele așa cum au promis: cu devoțiune și respect pentru electoratul care i-a votat, dar și pentru ceilalți, timișeni și timișoreni care nu au făcut-o.
Este frumos să sperăm și să mergem cu binele înainte. Eu sunt absolut convins că la nivel de Timișoara va fi un fiasco total. Deja sunt probleme în rândul multor oameni de afaceri și investitori care nu s-au prea bucurat de această nouă înscăunare. Va fi greu spre imposibil pentru Dominic Samuel Fritz, pentru proiectele lui. Dar stai așa: care proiecte? PS. Dacă ar fi existat un candidat cu adevărat redutabil rezultatul ar fi fost sigur altul. Așa, mulți l-au votat ca să nu revină Nicolae Robu.