Autor consacrat și medic specialist în boli pulmonare la Universitatea de Medicină din Pamukkale, Turcia, Göksel Altınışık ne bucură cu un nou volum de scrieri, în versuri și proză, inspirat din viața profesională.

În „Amprente pe spațiul gol”, autoarea face „observații ale unor situații cât se poate de reale și amprentate, sporadic, de metafora ficțiunii”, după cum bine descrie Gabriela Mariana Luca, traducătoarea acestui volum publicat recent, în limba română, la Editura „Victor Babeș” din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara.

Prin ochiul fin al cunoscătorului și atingerea ușoară a medicului, autoarea își conduce cititorii printr-o incursiune profundă în inima spitalului și pe coridoarele acestuia, unde nu numai că facem testul de mers, ci descoperim și un țărm al ancorării vieții.

„Coridorul unui spital,
Dă sensul vieții
Ca într-un cântec…
Cel ce nu cunoaște coridorul,
Nu poate cunoaște viața”.

Volumul dezvăluie subtilitățile experienței umane în fața bolii și suferinței, ilustrând dificultatea celor bolnavi de a se regăsi în mijlocul celor sănătoși. Medic și pacient, fiecare explorează dualitatea oricărui eveniment, prezentând perspectiva celui care trăiește experiența și reflectările asupra a ceea ce s-a întâmplat.

Cu o sinceritate care sfidează suferința, Göksel Altinisik evidențiază că fiecare om trăiește în propriul său adevăr, iar fiecare provocare este subiectivă, calea fiind diferită pentru fiecare individ. Astfel, ni se reamintește că viața este efemeră, subliniind importanța de a trăi orice moment în introspecție și alături de oameni dragi.

Prin adunarea poveștilor de viață ale pacienților săi, autoarea oferă o viziune intimă asupra suferinței umane și a rezistenței acestora în fața propriilor nevoi și slăbiciuni. Aceste povești, așezate pe hârtie, devin mărturii vii, menite să împlinească un scop mai profund decât simpla existență.

Relația de încredere dintre medic și pacient pare a fi fundamentul unei taine a confesiunii în sistemul medical. O legătură strânsă care creează un mediu propice și confortabil pentru bolnavul care alege să își împărtășească preocupările și să se implice activ în procesul de tratament. O comunicare deschisă și sinceră între medic și pacient dusă dincolo de opreliștile impuse de practica profesională.

În lumina blândă a credinței și speranței, se întrețese o legătură subtilă între medic și pacient, ca un fir de aur ce leagă cerul de pământ. Prin vocile celor care au fost și nu mai sunt astăzi sau ale celor care au rămas mărturie că mai poate exista viață și în timpul bolii, învățăm să ascultăm și să privim altfel povestea fiecărui pacient, iar în inima acestei povestiri se naște o încredere profundă, ca un izvor ce curge mereu.

În ochii medicului strălucește încrederea în puterea vindecării, iar în cei ai pacientului se aprinde o scânteie de curaj, alimentată de înțelegerea și sprijinul nemijlocit. În lumea lor, vorbele devin poezie, iar tăcerile devin note ce dansează în armonie. Călătoresc împreună, medic și pacient, pe drumul încercat al vindecării, unde fiecare pas este un vers ce aduce alinare.

„Tu ești omul
Care îmi sprijină
Căderea.
Tu nu poți fi doar doctorul
Tu ești altfel
Mai aproape de mine
Decât pielea mamei
Decât numele neamului meu
Tu mă auzi
Și nu știu cum să te strig
Mamă
Soră
Doctore
Cum poți zâmbi mereu?”

Confesiunile pacienților către medicul lor devin adevărate rugăciuni ce izvorăsc din adâncul sufletului, aducând lumină în întunericul incertitudinii. Aceste mărturisiri sunt nu doar acte de vulnerabilitate, ci și dovezi ale unei încrederi neclintite, o legătură subtilă ce se întrepătrunde în adierea vântului, tăceri care oglindesc sentimente adânci de recunoștință și mulțumire tacită.

Pentru medic, aceste confesiuni sunt mai mult decât simple mărturisiri; sunt o binecuvântare, privilegiul de a fi martor la lupta și curajul fiecărui pacient. În ele, medicul găsește o sursă de inspirație, o dovadă că fiecare viață este o poveste și că fiecare confesiune este o încurajare de a merge mai departe în căutarea vindecării.

Göksel Altinisik se dovedește a fi nu doar un medic vizionar, un profesionist în adevăratul sens al cuvântului, ci, înainte de toate, un ghid înțelept prin labirintul complex al condiției umane, oferind nu doar o lectură, ci și o călătorie emoționantă și profundă către compasiune și înțelegere. „Amprente pe spațiul gol” este mai mult decât o carte, este o chemare la empatie și un testament al angajamentului autorului și al medicului, totodată, față de omenire.

Lansarea volumului va avea loc în 21 martie, la ora 17, în Amfiteatrul „Pius Brînzeu„ de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara.

Diana Mihai