Anunță Marian Constantin Vasile, fostul manager public al Județului Timiș între anii 2020 și 2023

— Domnule Marian Vasile, ați îndeplinit, timp de trei ani, funcția de administrator public al județului Timiș, aveți și un doctorat în inginerie și management, sunteți specialist în dezvoltare urbană. Prin urmare, dispuneți de o vastă experiență în domeniul managementului urban, teritorial și administrativ. Prin urmare, mă bucur să vă avem în calitate de protagonist la interviurile „Banatul Azi”.

— Mulțumesc pentru invitație. Mă bucur și eu să fiu în acest cadru natural și destins și să vorbim lucruri importante pentru obștea noastră.

— Să începem discuția cu situația din prezent. Ați fost, vreme de trei ani de zile, manager al județului Timiș. S-a întâmplat ceva, la un moment dat, cu președintele actual al Consiliului Județean Timiș, Alin Nica. A trebuit să plecați de acolo. Poate vom apuca să dezvoltăm subiectul la un moment dat. Ce faceți în momentul de față? Cu ce vă mai ocupați?

— Probabil ați văzut că am lansat platforma „se poate.ro”. Este o platformă națională. Putem discuta despre ea. De asemenea, cred că știți că, în luna ianuarie, am devenit președintele Asociației Inginerilor din România, sucursala Timiș. Este mult de muncă acolo, având în vedere că vorbim despre zeci de mii de ingineri în arealul nostru. Sunt și consultant. Am firma mea de consultanță. Este adevărat că sunt specializat pe domeniul smart-city, administrație publică, economie circulară și altele. Și, nu în ultimul rând, pregătesc și anul 2024 ca activitate civică și politică.

— Este foarte interesant, pentru că aș vrea să vorbim de această temă. Anul 2024 este unul din cei mai importanți ani din istoria post-decembristă a României, a Timișoarei, pentru că ne confruntăm cu patru rânduri de alegeri. Să vedem dacă se va întâmpla să rămână patru tipuri de scrutinuri până la urmă, pentru că observăm ce se întâmplă în zona politică. Se discută insistent despre comasarea unor anumite tipuri de alegeri. Ce aveți de gând să faceți în acest an 2024, pentru că, din câte înțeleg, sunteți pregătit să rămâneți în zona administrației publice, mai ales că aveți o bună experiență. Ați fost și vicepreședinte (pentru cine nu-și mai amintește) al Consiliului Județean Timiș, prin 2013–2015.

— Corect. Într-adevăr, este un context internațional foarte important și ne confruntăm cu toții cu situații acute. Pot să vă dezvălui că mă gândesc, cu seriozitate și responsabilitate, la acest an. Vă mulțumesc pentru această întrebare importantă. Înțeleg că sunt cetățeni interesați de viitorul Timișoarei și al județului Timiș. Recunosc și vă dezvălui faptul că înspre mine au venit o mulțime de organizații, chiar și partide. Toate, formațiuni serioase, care doresc binele Timișoarei și al județului. Încă nu am luat o decizie de a candida. Mă refer aici în primul rând la bătălia pentru Primăria Municipiului Timișoara, dar, cu siguranță, atunci când o voi face, voi cântări foarte bine lucrurile și va fi în scopul servirii comunității.

— Aveți această platformă „se poate.ro”, care e publică, pe care dumneavoastră ați răspândit-o în zona opiniei publice și în care prezentați acești trei ani de realizări la Consiliul Județean Timiș. Multă lume poate că nu știe, poate crede că doar cei de la vârful CJT, Alin Nica și alții de acolo, au fost cei are au muncit, au implementat destule acțiuni, dar nu foarte vizibile, iar unele din ele deloc proeminente. Dumneavoastră ați fost trei ani omul care s-a ocupat de atragerea de fonduri europene, de dezvoltarea județului. E foarte important de menționat câteva realizări în domeniul respectiv. Ce ați făcut în mandatul de trei ani pentru CJT?

— În primul rând aș menționa că mi-am dorit, în această platformă, să redăm încrederea cetățenilor în ceea ce privește administrația publică. Să dăm o speranță românilor că există și oameni buni, competenți, morali în administrație. Și care își doresc să dăruiască înapoi comunității ceea ce au primit. Până la urmă, facem parte din aceste comunități, într-un fel sau altul.

Împreună cu echipele mele am obținut acel premiu de administrator public al anului în România. Pe această platformă cetățenii pot citi realizările care au fost generate împreună și cred că oamenii de bună credință pot cu adevărat să-și dea seama cine a muncit și cine nu. După cum știți, am fost și ordonanțator principal de credite și am răspuns de bugete, de achiziții, de investiții în general, de resurse umane și, bineînțeles, de fonduri europene.

În ceea ce privește realizările, acestea sunt de două categorii. Cele care deja au fost finalizate, și aici aș menționa drumul județean 69, care leagă Cărpinișul de Pecica, un proiect foarte mare și important, și punctul muzeal de la Parța, pentru sanctuarul neolitic. De asemenea, aș aminti înființarea Centrului de Asistență Socială de la Tomești.

Învățământul este un subiect foarte important pentru noi și am investit împreună peste două milioane de lei în dotarea școlilor speciale. Am reușit să aducem acolo table inteligente și alte echipamente foarte importante. Aceasta este categoria proiectelor realizate.

În ce privește proiectele în derulare… proiectul meu de suflet este noua maternitate de lângă Spitalul Județean. Am reușit, cu colegii mei, să salvăm acest proiect și să-l ducem pe o linie dreaptă. Pentru că totuși vorbim de o perioadă de criză financiară, pandemică și, totodată, de furnizarea materialelor. Pentru că exista un război.

Vorbim de drumul DG 691, care leagă Timișoara de Autostradă și trece prin Dumbrăvița. După cum știți, când am „predat armele”, adică a trebuit să plec din CJT, deja Strabag lucra intens. Erau doi kilometri de asfalt deja trași. M-aș opri menționând, nu în ultimul rând, Castelul Huniade, unde, împreună cu o echipă creată de la zero în acest mandat, am reușit atragerea a nu mai puțin de 90 de milioane de lei din trei surse de finanțare. Vorbim de un simbol al Timișoarei…

— O rană care „supurează” în centrul Timișoarei, pentru că, de douăzeci de ani, el este tot timpul blocat în reparații ce nu se mai termină.
Ce se întâmplă acum, acolo, la castel? Ați obținut acești bani. Sunt ceva șanse să fie finalizate lucrările la Huniade?

— Obligatoriu, vor fi încheiate. Lucrurile vor demara rapid. Există proiectul tehnic. Licitația pentru construire va fi lansată, sper, în curând de către colegii care au rămas în Consiliul Județean, pentru că toate aceste lucrări, pe cele trei surse de finanțare, trebuie să se termine până în 2026

Și aici vorbim de un monument de clasa A, cu tot felul de avize, monitorizare foarte atentă, iar lucrările trebuie să se desfășoare chiar și în paralel: consolidare, reabilitare renovare și așa mai departe.

— Ați amintit, pentru că vorbim și de zona politică, că dumneavoastră ați fost și om politic. La un moment dat, în PNL, ați avut un rol important, erați o „stea în urcare” a PNL-ului, însă ați avut probleme cu fosta conducere, mai precis cu Nicolae Robu. Spuneți-mi ce s-a întâmplat acum cu dumneavoastră în relația cu Alin Nica, care v-a cerut, în mod brutal, demisia?

— De fapt, sunt două etape pe care ar trebui, succint, să le reliefez. O dată a fost despărțirea de PNL în 2019, la final, pentru că nu mă mai reprezenta ceea ce se întâmpla acolo…

— PNL-ul din vremea domnului Robu? Că el era președinte pe atunci…

— Da, al domnului Robu, și cred că așa, ca o confirmare, au venit și pierderile din anul 2020. Nu cred că are sens să comentez mai mult despre ce s-a întâmplat atunci, dar am considerat că e nevoie să mă dezvolt pe cont propriu, împreună cu echipele mele, în ceea ce privește administrația publică.

În 2020, la finalul anului, domnul Alin Nica m-a chemat alături de el pentru a fi administratorul public al județului. Recunosc că i-am pus câteva condiții, în primul rând în ceea ce privește moralitatea și legalitatea demersurilor. Pentru că, mă știți, sunt un om curat. Și, timp de doi ani și jumătate, consider că am colaborat foarte bine. La un moment dat, pentru această etapă despre care vorbim, a existat o situație foarte ciudată, specifică noului PNL, în sensul că, din senin, au considerat, fără niciun argument, că deranjez.

Deci nu au contat rezultatele sau acel premiu național pe care l-am primit și probabil s-au gândit și s-au orientat spre lucruri mai pragmatice pentru anul 2024. Au fost anumite discuții…

— Dar ce v-au reproșat șefii PNL Timiș? Ce v-a reproșat Alin Nica? Cum s-a produs această ruptură, apărută din senin, așa cum spuneați? Ați călcat pe niște „mușuroaie de furnici” din instituție?

— În niciun caz ruptura nu s-a întâmplat din cauză că nu mi-aș fi făcut treaba. Ci, mai degrabă, fiind un om eminamente moral, pentru că am închis niște ,,robinete”. Este adevărat, întotdeauna am lucrat în spiritul legii pentru cetățeni și pentru județul Timiș. Însă cred că au fost anumite temeri cu privire la persoana mea.
Au fost invocate anumite argumente, cum ar fi o posibilă candidatură politică a mea. Lucru care pe mine, la acel moment, vă spun cu credință în Dumnezeu, nu m-a interesat.

— Deci a existat, pe lângă deranjul produs de dumneavoastră unor scurgeri de bani din instituție, și un pic de teamă, venită din partea lui Nica și a altora din PNL, ca nu cumva să candidați la vreo demnitate publică în acest an?

— Aș spune că da. Iar vizavi de reproșuri, cred că s-a văzut că domnul Alin Nica a precizat, și în articole de presă, că nu are absolut nimic ce să-mi reproșeze.

Este hilar că în România se întâmplă astfel de lucruri. Adică, în loc să se mândrească, de fapt, cu rezultatele generate și cu o distincție națională, faci asemenea lucruri și desființezi un post care exista de peste zece ani.

Și nu uitați, și cu asta închei, pentru acest mandat s-a realizat încă o performanță. Și anume, Consiliul Județean Timiș a obținut premiul pentru administrație publică din partea Consiliului Europei. Primul premiu, Marele Premiu, și asta pentru că noi am reformat intern Consiliul Județean.

Am răspuns, împreună cu echipa, de ceea ce înseamnă digitalizare, sistem de management, cu tot cu proceduri. Le mulțumesc din suflet colegilor că au dorit un nou suflu, s-au implicat și au reușit această performanță.

— Vă propun să rămânem la două chestiuni legate de CJT și apoi vom vorbi despre Timișoara. Din câte înțeleg, dumneavoastră urmăriți acest obiectiv, de a dezvolta, într-un fel sau altul, Timișoara. De-a găsi punctele forte, dar și pe cele slabe ale orașului. Ați amintit de Castelul Huniade. S-a scris frecvent despre această „rană a orașului”, pentru că este cea mai veche clădire istorică a Timișoarei și cea mai reprezentativă pentru acest oraș. E o treabă de monumentalitate ce „zace” acolo. Dar, iată, mai sunt două obiective mari, care țin de CJT, și nu s-au realizat nici în acest mandat.

De ce nu s-a întâmplat nimic cu sala polivalentă promisă de Alin Nica și nici cu stadionul „Dan Păltinișanu”? Mai ales că PNL a condus, în tot acest timp, țara. Nu a avut domnul Nica acces la colegii săi de la guvernare, n-a reușit să deschidă nicio ușă acolo, cum au făcut alți aleși locali din țară? Cum explicați din interior acest eșec, pentru că bănuiesc că v-ați luptat și dumneavoastră pentru aceste două obiective edilitare dorite de timișoreni la modul obsesiv aproape?

— Așa este. Din păcate, în județul Timiș, noi nu am reușit ce au reușit alții. De exemplu, în Bihor. Cred că ați văzut că, la începutul anului, Primăria Oradea și Consiliul Județean Bihor au reușit să-și dea mâna și să atragă finanțări pentru trenul metropolitan. Și încep efectiv construcțiile și demersurile în această direcție.

Noi nu am reușit niciodată ceva măreț să punem în practică. A fost tot timpul o dispută între factorii locali de putere, de cine și unde să fie construită sala polivalentă. De către CJT sau de Primăria Municipiului Timișoara. Până la urmă, varianta a rămas în sarcina CJT. Dar lucrurile au depins de CNI (Compania Națională de Investiții). Iar aici demersurile sunt politizate extrem.
Și pentru că noi nu  ne-am înțeles în județul Timiș, am avut numai de pierdut. Întotdeauna au fost anumite jocuri politice pe la spate, în detrimentul cetățenilor.

— Sunt de notorietate, în toți acești ultimi ani, neînțelegerile dintre Dominic Fritz și Alin Nica. Teoretic, ei se află la guvernare, pe plan local, sunt, chipurile, aliați. Dar, în realitate, sunt dușmani ireconciliabili.

— Aveți dreptate, din cauza asta oamenii s-au săturat de lumea politică. O arată și sondajele. Se preferă tot mai mult candidații independenți. Și asta pentru că interesele de grup nu doresc unirea sub un anumit numitor comun. Dacă ar fi să ne referim la stadion, lucrurile sunt la fel. Foarte mult a depins de Guvern, care trebuie să dea, prin instituțiile proprii, anumite avize, să de o hotărâre de Guvern pentru demolare.

Știu că cei de la Consiliul Județean Timiș au lucrat intens în acest sens, însă mai multe nu cunosc, pentru că stadionul nu a fost în atribuțiile mele. Cert este că s-au blocat lucrurile. Nici Primăria nu a ajutat prea mult în acest demers.

— Să revenim la platforma dumneavoastră. Vă voi întreba dacă intenționați să candidați la Primăria Timișoara sau pentru Consiliul Județean. Prin urmare, cum vedeți Timișoara în momentul de față? Care sunt punctele slabe, care sunt cele tari? Sigur că Timișoara s-a mai mișcat în acești ani, e cert. Nu am stat chiar pe loc. Dar, dacă ne uităm la Oradea, Cluj sau chiar la Iași, care crește foarte mult sub conducerea domnului Chirică, sau chiar la Craiova, situația nu mai pare atât de roz. Toți acești primari au reușit să construiască stadioane noi, săli polivalente, au spitale renovate, au bulevarde refăcute integral. Noi încă băltim, din păcate, în această zonă a mediocrității, nu în cea a lucrurilor majore.

— Ați spus-o foarte bine. Eu cred cu tărie în potențialul Timișoarei. Sunt timișorean născut și crescut aici, Avem foarte multe oportunități, dar, din păcate, le-am pierdut pe multe.

De asemenea, din cauza acestei vrajbe hrănite de partide, noi nu am putut coagula societatea civilă. Ne dăm seama că voluntariatul este foarte important dacă vorbim de festivalul Untold din Cluj-Napoca, unde peste 50 de ONG-uri își aduc contribuția în mod voluntar. Noi nu reușim aceste lucruri și e păcat.

Cât despre Timișoara, sunt convins că ar trebui să lucrăm mult mai mult pentru a duce orașul la un alt nivel.

Știm cu toții problemele de mobilitate, de mizerie stradală, de întreținerea defectuoasă,  precară, a spațiilor verzi. Problemele din sistemul medical. Duceți-vă în spitalul Municipal Oradea și veți vedea nu numai echipamentele de 17 milioane de euro aduse de primarul Bolojan, ci și atitudinea medicilor de acolo.

Toate lucrurile acestea contează și aș puncta că, până la urmă, edilul-șef, primarul are rolul de a strânge în jurul lui toate aceste energii, forțe. Haideți să ne aducem aminte cum a făcut domnul Bolojan încât a reușit ca în doi ani să refacă acel Palat Episcopal din centul orașului, care a ars. A mărit taxele, dar cetățenii au avut încredere în el. Au participat, erau încrezători că va face un lucru bun și, uitați că, în doi ani, a reușit acest lucru.

— Înțeleg că modelul Bolojan este unul care vă inspiră? A făcut foarte multă treabă într-un oraș cu jumătate din populația Timișoarei și cu jumătate din potențialul economic al Capitalei Banatului.

— Pentru că a făcut administrație în primul rând pentru cetățeni, nu pentru PNL sau pentru alții…

— Revenind la dumneavoastră. Spuneți-mi două măsuri prioritare pe care le aveți în vedere, în măsura în veți candida la alegerile locale pentru primărie, prin care să schimbați viața cetățenilor.

— Ați anticipat un răspuns al meu, pe care, după cum am mai spus, încă îl gândesc. Sunt foarte multe lucruri de făcut în Timișoara. Principala problemă este mobilitatea. Eu vă spun foarte sincer că sub spațiile publice din centrul Timișoarei aș face parcări. Aș desființa câteva benzi de parcare din centru, astfel încât să se circule chiar și pe trei benzi.

De asemenea, aș colabora foarte mult cu unitățile administrativ teritoriale din jur pe proiecte „câștig-câștig”, pe fonduri europene, pentru a face acolo cât mai multe școli, grădinițe cu cadre didactice, premiate, după cum am văzut, și la nivel național. Pentru a reduce traficul de mașini mici înspre Timișoara. În felul acesta și cu ajutorul altor măsuri.

De exemplu, am în vedere parcările inteligente, cu aplicație, să știi efectiv unde să te duci, fără să mai generezi trafic, să te învârți de o sută de ori, cum se întâmplă în prezent, până găsești un loc de parcare, un macro-proiect care se poate face cu viziune și competență și care ar ajuta enorm la fluidizarea traficului în oraș.

În ce privește deșeurile, murdăria de pe străzi, pentru că e o problemă mult blamată. Într-adevăr atribuțiile nu sunt foarte clare. Primăria poate face foarte mult și eu cred în viață într-un concept. Întâi dăruiești și după aceea primești. Cetățenii uneori sar și ei calul, aruncă în spațiul public deșeurile. Dar, acum o săptămână sau două, o  doamnă care m-a recunoscut pe stradă a început să mă ia la rost (iar eu nu am de-a face cu Primăria!) de ce nu se pot face curse regulate, dedicate pe arterele principale către centrele de colectare voluntară, adică unde oamenii își duc sacii. Oamenii care n-au mașină personală să poată accesa astfel de transporturi. Să se oprească pe anumite rute aceste vehicule, care să aibă și containere.

Soluții se pot găsi în parteneriat și cu insule ecologice și cu mașini dotate cu echipamente de GPS. Astfel s-ar reduce foarte mult acest fenomen al aruncării deșeurilor în spațiul public.

Mai menționez, la final, câteva principii: cred se pot face lucruri esențiale care să ducă la îmbunătățirea performanțelor administrative prin digitalizare profesionistă… Lucrurile trebuie să fie făcute în mod competent, integrat. Oamenii să nu mai trebuiască să meargă cu mașinile la primărie și să stea la faimoasa cameră de unde să ia informațiile și unde oricum nu li se spune mare lucru. Și funcționarii publici trebuie ajutați.

Cred foarte mult în metodele pe care le-am aplicat la Consiliul Județean Timiș în domeniile digitalizării, al procedurilor, și care au dat roade.

De asemenea, tinerilor trebuie să li se ofere oportunități de afirmare. Cred mult în coparticipare. Știți că am înființat, în 2015, și Consiliul Consultativ Economic al Timișoarei. Societatea civilă, prin asociații, mediu de afaceri, școli, Inspectoratul Școlar, ar putea foarte bine să creeze un mediu și sănătos și sportiv, educațional chiar într-un fel integrat cu învățământ dual și alte facilități extra-curriculare pentru învățământul și tinerii din învățământul  preșcolar.

Însă, dacă vorbim de ceilalți tineri, ei ar trebui să aibă platforme prin care să poată accesa noile joburi. Se poate face ușor acest lucru.

— Să rămânem un pic la zona Timișoarei. Oradea este, clar, exemplul cel mai bun de dezvoltare de aici, din vestul țării. Noi vorbim de proiecte majore. Actuala administrație vorbește de magistrale verzi (Calea Șagului), multe altele care par SF la ora asta.

Nici nu avem mijloacele tehnice ca să le punem în aplicare prea curând. Îl auzim pe domnul Grindeanu spunând că Primăria nu s-a mișcat pe zona aceea a construcției magistralei de la Gara de Nord către aeroport, care se regăsește în orice oraș civilizat din lumea asta. Ar fluidiza enorm circulația. Nici de Pasajul Solventul nu știm, clar, în ce situație se află. Înțelegem că se lucrează, dar totul este încă incipient. Aceste lucruri fundamentale pentru un ,,smart city” ar trebui făcute destul de rapid. Lumea nu mai are răbdare să aștepte încă zece ani de acum înainte. Cum vedeți lucrurile și cât de ușor le veți pune în aplicare dacă veți câștiga alegerile pentru Primăria Timișoara?

— Lucrurile se pot eficientiza ducând la performanță destul de rapid, într-un an sau doi. E nevoie de competență multă, de lucru cu specialiștii, de readus, cu adevărat, societatea civilă alături de factorul politic.

Dacă se creează o presiune socială constructivă, un aport voluntar, nu prea ai cum să eviți sau să ratezi oportunitățile.

Ați menționat aceste problematici. Eu aș accentua un aspect. Noi n-am făcut acea centură verde în jurul Timișoarei, care să ne ferească de praf și de noxe. Pentru că acel ADI (Asociație de Dezvoltare Intercomunitară), pol de creștere al orașului, format din Timișoara și din unitățile administrative din jur, nu a funcționat niciodată. S-au făcut doar documente și atât.

Primarii își doreau, veneau înspre noi. Am lucrat doi ani cu ei și ne tot apostrofau. Spuneau: „noi vrem să contribuim dar dați-ne ceva”; „voi sunteți cei care trebuie să dați lumina, direcția”. Potențial există, soluții există, avem specialiști, avem universități, mediul de afaceri care este super interesat să se fluidizeze traficul.

Aducându-i pe cetățeni și toate aceste instituții împreună se pot face minuni.

— Să vorbim despre diferența majoră dintre Timișoara și Cluj. Noi ne comparăm mereu cu Clujul. Grupul de la Cluj (Dâncu, Rus, Boc), ăia care fac și desfac ocult, pe sub masă, cu servicii, fără servicii… De ce suntem mereu în handicap de dezvoltare cu ei la nivelul ăsta măcar, al investițiilor majore? Îmi aduc aminte acum de un reproș adus actualei administrații, care a venit pe cai mari pe zona aceasta, dar care nu a făcut mare lucru în privința investițiilor și investitorilor locali. Senzația este că oamenii de afaceri timișoreni nu sunt în continuare băgați în seamă de către edilii locali, de către administrația județului, mai ales a Timișoarei, cum se întâmplă la Cluj de 20 de ani. Or nu poți construi o comunitate fără să ai niște stâlpi comunitari în zona de business, investitori de-ai locului, nu doar din corporații. Sunt importante acestea, dar ele au și un cusur: vin și, unele, pleacă. Sunteți timișorean get-beget, prin urmare întrebarea mea are sens. Ce veți face dumneavoastră în această direcție?

— Vă dau două soluții. Am menționat de acel Consiliu Consultativ Economic al Timișoarei pe care l-am inițiat și l-am și coordonat, ca pe un concept propriu, timp de un an și jumătate-doi.

A fost necesară o dedicare și, împreună, în mod voluntar, am reușit atunci să vin cu 13 concepte importante pentru dezvoltarea Timișoarei. Din păcate, de la un nivel (nu dau nume) de deasupra mea nu s-a manifestat suficient interes. Actualmente, nu văd deloc această preocupare a liderilor politici locali.

În momentul în care vrei să atragi mediul de afaceri, trebuie să aduci specialiștii, să acorzi timp, să găsești soluții, dar pragmatice. Pentru că oamenii de afaceri cer pragmatism.

A doua soluție este ceea ce am propus, și a apărut și în presă, acea conurbație Timișoara-Arad, pe are am expus-o și într-un articol științific pentru contraponderea la Cluj-Napoca. Conurbație care ar putea să dea foarte multe soluții și oportunități. Pentru că nu trebuie ca totul să fie făcut exclusiv în Timișoara.

De pildă, noi suntem foarte aproape de Arad. Dacă, în mod complementar, noi am face, de exemplu, stadionul, ei ar putea să facă un bazin de înot. Îl au pe cel de polo, dar eu vorbesc de unul olimpic. Noi să facem sala polivalentă, ei au centrul expozițional, care ar putea să fie dezvoltat și echipat inteligent pentru ca să organizăm împreună, așa cum există la București, târguri internaționale. Împreună să ne gândim la spațiul locativ pentru că vrem să absorbim tot mai mulți muncitori. Dar ei unde pot să locuiască și cu ce prețuri?

Timișoara se extinde enorm. Vedem suburbiile cât sunt de mărite. De fapt, toate aceste comune care înainte erau de sine stătătoare, Giroc, Remetea, Ghiroda, Dumbrăvița, Moșnița, sunt orășele, în realitate. Au 10-15 sau 20 de mii de locuitori fiecare. Se simte o puternică tendință de urbanizare a spațiilor locuite dintre cele două municipii, Timișoara și Arad, se va face și calea ferată de mare viteză, avem autostradă, deci este  perfect normal să ai o dezvoltare aproape complementară.

Și vă mai spun un alt lucru, care nu este inventat de mine. Îi aparține unei alte personalități cu care am colaborat foarte bine. Lipsește, în triunghiul Budapesta, Belgrad, București, o metropolă. Și noi ar trebui să fim în stare să o generăm, ca oraș, chiar dacă la dimensiuni mai mici decât respectivele capitale europene.

— Bun. Vă propun să revenim la zona politică. Vă întreb direct: aveți de gând să candidați la Primăria Municipiului Timișoara? Lucrurile se accelerează. Dacă se vor comasa aceste alegeri, după cum se pare (locale cu cele europarlamentare), atunci alegerile locale vor avea loc în luna iunie. Timpul zboară și nu-l putem opri, vorba poetului… Dacă nu, alegerile locale vor avea loc în septembrie. Astăzi, la ora când discutăm, în data de 11 februarie, nu s-a luat o decizie clară. Ce aveți de gând să faceți cu experiența pe care o aveți? Și, cel mai important, veți candida independent sau pe o anumită platformă politică?

— Aș dori să capitalizez această experiență pentru a servi comunitatea. Iubesc Timișoara. Sunt timișorean și cred că pot face multe împreună cu acești oameni minunați din jurul meu, dar și cu sprijinul comunității extinse, pentru a ne fi tuturor mai bine.

— Ca să vă impulsionez puțin, fie și numai cei 12.000 de ingineri din Timișoara, dacă ar veni alături de dumneavoastră, în calitate de președintele al lor, și deja v-ați putea baza pe un corp profesional foarte puternic de dezvoltare a orașului.

— Sunt chiar mai mulți. Peste 20.000, mai exact. Dar gândiți-vă ce ar însemna ca acești ingineri să se implice în transferul tehnologic de la idee la implementarea concretă în teren. Și să conlucrăm pentru a găsi noi soluții.

Să dau un exemplu. Am menționat zilele trecute că ar trebui să reparăm intersecțiile cu liniile de tramvai.

Acolo, în trecut exista o colaborare cu Universitatea Politehnica Timișoara și cu alte institute de cercetare pentru a genera prefabricate elastice care să poată fi montate la aceste treceri de tramvai. De ce să nu facem acest lucru, mai ales că avem atâtea competențe și ingineri.

— Nu mi-ați răspuns sub ce „steag” ați dori să candidați, dacă tot v-ați săturat, cum spuneți, de mainstream-ul politic. Mai ales că ați și suferit de câteva ori de pe urma unor atitudini ale liderilor politici provenind de la liberali, dar și de la alte formațiuni politice. Credeți că a venit momentul candidaturii unui independent la Primăria Timișoara, asumat într-un larg evantai civic dar și politic (într-un fel sau altul)?

— Ați anticipat anumite lucruri, dar vă reamintesc ideea că mă gândesc, serios și responsabil, la o astfel de candidatură. Da. O iau la modul ferm în considerare pentru că multe organizații au venit înspre mine. Cred că este important să contribuim cu toții.

Indiferent de ce decizie voi lua, împreună cu alți specialiști, să ducem în conștiința publică acel concept că se poate. Să aducem soluții pragmatice. Unele care se practică deja în Vest, altele pe care le generăm noi, și atunci, cu siguranță, această presiune colectivă, constructivă ar putea să aducă lucruri foarte bune pentru Timișoara.

O candidatură independentă este de asemenea oportună la nivelul României și la nivel local. Există statistici și sondaje care atestă această direcție. Culoarul este foarte bun. Recunosc că iau în considerare și o astfel de alternativă și vă voi anunța la momentul potrivit despre decizie.

— Să ne amintim faptul că Dominic Fritz venise din „neant” și intrase într-un partid politic care, la vremea aceea, crescuse foarte mult. Aveau, la un moment 20 de procente. Mă refer la USR, împreună cu REPER sau Plus. Atunci, el a reușit să-l învingă pe Robu, care era un candidat serios, totuși, la vremea respectivă, fiind primar în funcție, la un ecart de voturi foarte mare. L-a învins cu aproape jumătate sau mai mult de jumătate de voturi în plus, venind de pe o platformă civică, corporații, asociații civice… Cam pe aceeași zonă v-ați poziționa și dumneavoastră, din ce înțeleg, dar ca independent, de astă dată. E o pâine de mâncat aici, mai ales că e vorba de ingineri, oameni din zona profesiunilor liberale. Sunt oameni care realmente nu se mai regăsesc în zona establishment-ului politic clasic.

— Absolut! Și sunt mulți tineri care nu se mai regăsesc nicăieri. Vorbim de un absenteism acut din partea tinerilor care nu mai văd o speranță la orizont. Nu au modele de urmat. Eu cred că trebuie să ne preocupăm în special de tineret. Mai e și latura feminină, care nu are o voce suficient de puternică, și de acest spațiu de competență avem atâta nevoie. Aș mai sublinia un aspect. Personal, în baza conceptului elaborat de mine, intitulat „Se poate”, am demonstrat până acum ce putem face în administrație. Trăim vremuri foarte complicate și provocatoare. Este nevoie de energie, moralitate, competență, spirit de echipă și sunt convins că toți cetățenii orașului sunt profund preocupați de viitorul Timișoarei și al Timișului.

Ca atare, eu i-aș ruga, înainte de toate, să se gândească serios pe cine au de gând să susțină la alegerile locale din acest an și să acționeze hotărât. Să nu mai stea acasă, pentru că, până la urmă, vorbim de viitorul nostru comun. Lucrurile pot să decurgă într-un mod foarte optimist și să ducem, astfel, Timișoara acolo unde îi este locul. Adică la un nivel mult mai înalt decât cel din prezent.