Pentru al doilea an consecutiv, am ales să petrec două săptămâni de concediu în insula elenă Alonnisos. Paradis aflat la vreo șase ore de mers cu ferry-boat-ul, din Volos, în Parcul Național Marin al Sporadelor de Nord.

Acolo, la pensiunea lui Georgios Piliotis, am petrecut ultima fază a Europenelor, începând cu sferturile de finală. Portul Patitiri, cu iahturile și festivalul de folclor, vechea capitală Chora, cu localurile romantice, plaja Chrysi Milia, desprinsă parcă din ”Laguna albastră”, restaurantul Konaki Grill, al marelui fan Olympiakos, Kostas Gioulis, unde se gătește cel mai bun gyros din lume, toate acestea le-am asezonat cu meciurile din Franța turneului final.

Euro 2016 va rămâne în istorie un turneu fad, cum sunt cam toate Mondialele sau Europenele din 1998 încoace. Cu accent pe defensivă, lusitanii lui Cristiano cucerind în premieră un trofeu major. Lucru pe care marii portughezi de dinainte, Eusebio, Chalana, Rui Costa sau Figo, nu l-au reușit.

Întors acasă, am revenit la o și mai tristă realitate fotbalistică. Cu doar câteva zile înaintea startului unei noi ediții a Ligii I, nu se știe dacă Rapid va participa, în caz contrar locul urmând a-i fi luat de timișorenii noștri de la ACS Poli.

Acest caz este simptomatic pentru dezastrul în care se află fotbalul românesc. Redusă la doar 14 echipe, prima divizie mai trăiește doar grație drepturilor de televizare. Până când, cât de curând, televiziunile vor înceta să mai plătească supradimensionat o competiție pe an ce trece mai debilă. Și atunci chiar se va alege praful. Atunci vom sărbători, în cupele europene, eliminarea unor echipe din Albania (ah, Albania!…), Islanda sau Estonia.

Dacă va alege locul Rapidului, ACS Poli va avea în mână un bulgăre de foc. Cu 14 puncte penalizare, cu un lot încă mult mai modest decât în sezonul trecut, cu o situație financiară vecină cu insolvența, clubul ar avea șanse minime.